Index Index    Index biserici Biserici

     Caţa, comună liberă a "pământului crăiesc", aparţinea - după vechea împărţire administrativă de până la 1876 - Scaunului de Rupea şi capitlului de Kosd. Denumirea germană Katzendorf a fost adusă de colonişti din ţara lor de obârşie, deoarece lângă Bernkastel pe Mosela există un Katzenloch, în Eifel un Katzenburg, în districtul Trier un Katzenmuhle, în zona Rinului mijlociu un Katzenbach şi Katzenhof, ultimul nume purtându-l şi o localitate din Luxemburg. În Germania şi Austria există 14 localităţi cu numele de Katzendorf. (după dr. Gustav Kisch, Dicţionar comparativ al dialectului năsăudean şi cel francon de pe Moseia şi din Luxemburg). Daniel Hager afirmă (în Blatter fur Geist, Gemut und Vaterlandskunde, din 13.III.1839) că denumirea originară a localităţii ar fi fost Kattendorf, aşezarea fiind o veche colonie a imigranţilor din Hessa. Locuitorii din Hessa sunt descendenţii unui trib germanic numit Katten sau Chatten, din teritoriul Fulda-Lahn, ce a aparţinut mai târziu tribului Franconilor. Schimbarea vocabulei Katte în săsescul Katz s-a petrecut în Transilvania, ca şi a vocabulei Ratte în săsescul Ratz. Ambele teze indică originea franconă, din regiunea Moselei, a denumirii Katzendorf. Documentar, localitatea apare în secolele XIV -XV cu denumirile de Katza, Kacza, Cacza, Katzen, pentru a figura Katzendorf pe harta lui Honterus. În 1488, satul avea 92 de gospodării, 5 păstori, o şcoală, o moară şi doi săraci.



     Ridicarea bazilicii romanice cu trei nave, deschizând din nava centrală trei arcade semicirculare spre colaterale, având un cor pătrat, absidă semicirculară şi clopotniţă flancată de colaterale, poate fi datată curând după anul 1250. Datarea este confirmată şi de ferestrele romanice geminate, câte trei de fiecare latură a navei centrale, mai vechi decât ferestrele geminate din Drăuşeni, întrucât dublul arc semicircular se sprijină pe o coloană centrală şi două laterale, purtând capiteluri cubice, capitelurile din Drăuşeni, formate din trei frunze, fiind o formă ulterioară. O arhivoltă în trei retrageri se arcuieşte deasupra fiecărei ferestre. Clopotniţa surpându-se în 21 martie 1894, nu se mai ştie dacă al doilea nivel al său era o tribună deschisă spre navă într-o arcadă semicirculară, aşa cum le întâlnim la clopotniţele din comunele vecine - Homorod şi Drăuşeni.
     Din prima fază a construcţiei s-a păstrat corul de plan pătrat, cu ferestre romanice laterale situate foarte sus şi cu intrarea din sud a preotului, devenită ulterior intrarea în sacristie. Arcul triumfal semicircular, prezintă la naşterea lui o cornişă slab pronunţată, sub placa dreaptă retrăgându-se o cavetă şi un sfert de baghetă cilindrică. Cele două pile adosate din est şt vest, ca şi cele două libere din mijloc, sunt de secţiune pătrată. Între 1960-1970 s-au degajat două din ferestrele geminate ale navei centrale. Pe latura de nord ele s-au păstrat deoarece panta acoperişului de pe nava centrală s-a prelungit deasupra colateralei, faţada de nord fiind mai expusă intemperiilor, în vreme ce latura sudică a conservat forma bazilicală, cu acoperiş în pupitru deasupra colateralei, ferestrele geminate, la o restaurare mai recentă, fiind aici înlocuite cu trei ferestre în arc frânt. În peretele de apus al navei centrale s-a păstrat o arcadă semicirculară, înaltă de 3,10 m şi lată de 2,22, pe sub care se intra în porticul situat în parterul turnului de vest boltit în cruce. Arcade identice se deschideau lateral spre colaterale, în faţada apuseană a clopotniţei aflându-se portalul principal cu două retrageri, cu două perechi de coloane, ce purtau pe capitelurile lor cubice arhivoltă semicirculară.

     Pe la 1400, absida semicirculară a fost înlocuită, corul fiind închis pentagonal. E1 poartă o boltă în cruce, iar partea estică pentagonală cinci penetraţii. Nervurile, de profil simplu, puţin scobite lateral, urcă de pe colonete semicilindrice în colţurile încăperii. În peretele sudic al prelungirii estice a corului se deschid două ferestre în arc frânt, iar în cel din est una circulară. Pe latura de nord-est fereastra a fost transformată în uşă, prin care se ajunge la tribuna orgii aflată deasupra altarului.

În cele două nişe din peretele de sud al corului se păstrau vasele de cult. Odată cu transformarea gotică a corului, nava centrală a primit, în locul tavanului plat originar, o boltă gotică ale cărei nervuri se sprijineau pe console, dintre care se mai păstrează două pe peretele de nord. Cheile de boltă sunt încastrate in faţada de apus, renovată. După 1894, când clopotniţa, surpându-se, a spart bolta navei, aceasta a primit un tavan plat din stucatură. La sfârşitul secolului XIX, în faţada de vest s-a amenajat un simplu portal cu un mic portic acoperit în formă de şa. Clopotniţa surpată şi partea apuseană a colateralelor distrusă n-au mai fost reconstruite. Deasupra parterului clopotniţei s-a amenajat o mică tribună, iar la capătul colateralelor scări ce urcă spre galeriile laterale de lemn ale navei centrale. Casa scărilor a distrus fereastra geminată din vest. Colateralele deschid portaluri semicirculare dispuse pe aceiaşi ax. Pe cele două pile mijlocii ale laturii de nord se observă urmele unor cruci înscrise în cercuri, datând de la o sfinţire a bisericii de către un episcop, operaţie obligatorie după o pângărire a biserici prin vărsare de sânge. Consolele şi cheile de boltă prezintă urme de pictură în negru, roşu şi verde. Nu se mai poate constata, în urma transformărilor efectuate în secolul trecut, dacă biserica a fost fortificată. O dublă incintă poligonală neregulată înconjoară bazilica, ambele curtine formând, din colţurile turnului de poartă aflat in vest, unde zidurile sunt foarte apropiate, un "Zwinger". Curtina interioară datând din secolul XV, înaltă de 8 m, era apărată de patru turnuri devansate. Ea conservă multe bucăţi de lemn provenite din trunchiurile rotunde ce se foloseau drept schele la construcţie.

Un mic acoperiş în şa, lat de doua ţigle, acoperă coroana zidului. Deasupra intrării în cetate se înalţă cele trei caturi ale turnului porţii, încoronat de un coridor de apărare scos în consolă pe bârne. Pe latura către curte se deschid cele trei intrări spre nivelele turnului, accesibile odinioară numai prin scări mobile, azi prin scări din lemn cu un mic acoperiş, refăcute în 1969. Turnul din sud a fost demolat şi zidul refăcut în locul unde s-a aflat. Turnul din est eu cinci nivele este singurul care deschide, la baza catului superior scos în consolă, guri de turnare. Ca şi celelalte turnuri el poartă un acoperiş în piramidă, având de asemeni intrările situate pe latura ce dă spre curte, în catul al doilea, turnul are un ancadrament gotic din piatră în jurul intrării. În fiecare dintre caturi se deschid metereze rectangulare înalte (40x50 cm), între turnurile de est şi vest s-a creat o intrare cu arcadă înaltă. Turnul din nord poartă un coridor de apărare pe console de bârne deasupra celor patru nivele. Cele trei nivele inferioare au metereze lungi pentru arcaşi, în interior corespunzându-le nişe aproape pătrate.

     În timpul invaziei tătarilor din 1658, locuinţele din Caţa şi Mercheaşa au fost arse până la temelii. Prăpădul acesta a determinat sătenii din Caţa să-şi încercuiască cetatea cu o a doua curtină ce cuprinde o mare suprafaţă, în nord şi sud-est fiind susţinută de câte un turn. Cel din nord s-a demolat, cel din sud-est, turnul preotului, este de plan pentagonal, cum sunt cele mai multe turnuri de apărare ridicate pe la mijlocul secolului XVII. În timp de asediu turnul folosea preotului şi familiei sale drept locuinţă, cele trei nivele superioare putând fi încălzite, un horn străpungând zidul vertical. Latura dinspre curte e prevăzută cu ferestre şi uşi, iar laturile exterioare, ale fiecărui nivel, cu metereze din stejar şi butuc turnant în jurul unui ax metalic, dispozitiv ce închidea meterezul. Un coridor de apărare scos in consolă pe bârne, cu parapet de paiantă, purtând un acoperiş în piramidă, încoronează turnul. Al patrulea cat e prevăzut cu guri de turnare pentru apărarea bazei turnului. Un brâu pictat în roşu şi albastru înconjoară turnul la înălţimea catului al doilea. O nişă în latura de est poartă inscripţia: "Propugnaculum hoc errectum est existente pastore Longio Andrea 1676." ("Acest turn a fost ridicat pe vremea pastorului Andreas Lang în 1676.") Pe fundul unei alte nişe e scris în germană cu caractere gotice: "Doamne apleacă-te iar spre noi şi fii milostiv cu slugile tale" şi în continuare: "o felices vos, qui in pace de bello et in bello de pace cogitatis". ("Ferice de voi care în timp de pace vă gândiţi la război şi în timp de război la pace.")
     În 1706, întregul sat a fost incendiat în luptele cu oastea curuţilor. Un an mai târziu se restaurează cetatea, contribuind şi comuna Viscri cu o donaţie. In 1711 s-au adosat galeriile de lemn pereţilor navei centrale pentru mărirea numărului de locuri. În 1718 s-a restaurat clopotniţa şi s-a construit tribuna din cor. În 1818 s-a demolat partea estică a curtinei exterioare pentru a se construi casa parohială. În 1860 s-a demolat tribuna din piatră construită înainte de 1700, ridicându-se sacristia adosată peretelui de sud al corului. În 1884/85 s-a demolat turnul din nord al curtinei exterioare şi porţiunea ei de est pentru a se construi şcoala. în 1936/37 s-au demolat alte porţiuni ale curtinei exterioare pentru a se clădi din materialul obţinut o sală comunală. Azi, din curtina exterioară s-a mai păstrat doar partea din sud-vest.


[Sursa informaţiilor: Juliana Fabritius-Dancu - Cetăţi Ţărăneşti Săseşti, Revista Transilvania, Sibiu 1983]



17 oct 2001 -