Index Index

Mitologie




A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z


Line


Abaeus, denumire purtată de zeul Apollo, care avea un templu şi un oracol la Abae, în Phocis.

Abantiades, patronimic purtat de urmaşii lui Abas, mai ales de Acrisius şi de Perseus.

Abantiadul = Abantiades.

Abanul = Abaeus.

Abaris, vestit prezicător care, graţie lui Apollo, făptuia vindecări miraculoase. Printre altele, a făcut să înceteze o epidemie de ciumă care bântuia Sparta.

Abas 1. Al doisprezecelea rege al Argosului, fiul lui Lynceus şi al Hypermnestrei, considerat ca întemeietor al cetăţii Abae din Phocis. A avut doi fii gemeni: pe Acrisius şi pe Proetus. 2. Centaur vestit pentru îndemânarea sa la vânătoare.

Abeona, divinitate romană care-i ocrotea pe călători. I se aduceau şi jertfe la plecare (vezi şi Adeona).

Abia 1. Doica lui Hyllus, fiul lui Heracles. 2. Localitate situată în Messenia. Era una dintre cele şapte cetăţi făgăduite lui Achilles de către Agamemnon.

Aborigeni = Aborigines.

Aborigines, (ab origines) cei mai vechi locuitori ai Italiei. Când Aeneas a sosit în Latium, ei s-au amestecat cu troienii alcătuind poporul latin de mai târziu. Acest neam îşi trăgea numele de la regele lor, Latinus.

Absirt = Absyrtus.

Absyrtus, fiul lui Aeetes, regele Colchidei, şi fratele Medeei. Fugind cu Iason după ce furaseră Lâna de Aur, Medea l-a luat cu ea şi pe Absyrtus. Ca să zădărnicească urmărirea lui Aeetes, care se luase după fugari, ea şi-a tăiat fratele în bucăţi şi le-a aruncat în urma ei, în mare.

Abyla, promontoriu situat în Mauritania. Împreună cu muntele Calpe din Hispania alcătuia actuala strâmtoare a Gibraltarului, pe care cei vechi o cunoşteau sub denumirea de Coloanele lui Heracles. Legenda spune că cei doi munţi, iniţial uniţi, au fost separaţi de Heracles, care în felul acesta a făcut să comunice apele Mediteranei cu cele ale Atlanticului.

Academus, erou grec care le-a ajutat dioscurilor să o găsească pe sora lor, Helena, ascunsă în Attica de către Theseus. De la el îşi trăgea numele vestita Academie ateniană.

Acamante = Acamas.


Acamas 1. Fiul lui Theseus şi al Phaedrei. A participat la războiul troian, fiind trimis în solie împreună cu Diomedes să o ceară pe Helena de la troieni. Ulterior, ascuns în pântecele calului de lemn, pe care-l născocise Odysseus, Acamas a luat parte la cucerirea cetăţii. 2. Fiul lui Antenor şi unul dintre cei mai viteji troieni, doborât în luptă de către Meriones. 3. Erou trac, ucis în războiul troian de către Aiax, fiul lui Telamon.

Acarnan, unul dintre epigoni, fiul lui Alcmaeon şi al lui Callirrhoe. Era socotit întemeietorul Acarnaniei.

Acast = Acastus.

Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, şi unul dintre argonauţi. A luat parte la vânătoarea mistreţului din Calydon. După ce Pelias a fost ucis de propriile fiice la îndemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatălui său. În timpul jocurilor funebre organizate în amintirea acestuia, soţia lui Acastus, Hippolyte (sau Astydamia), s-a îndrăgostit de Peleus, pe care a încercat să-l seducă. Respinsă de erou şi ca să se răzbune, Hippolyte l-a învinuit ulterior, pe nedrept, în faţa soţului ei că ar fi vrut să o necinstească. Pretextând o vânătoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion şi l-a părăsit acolo în timp ce dormea, pradă fiarelor sălbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a întors în cetate şi, drept răzbunare, i-a ucis pe Acastus şi pe soţia acestuia.

Acca Laurentia, nevasta păstorului Faustulus şi doica lui Romulus şi Remus, pe care i-a crescut alături de cei doisprezece copii ai ei. Romanii o cinsteau ca pe o divinitate.

Aceste = Acestes.

Acestes, rege mitic al Siciliei, născut din zeul apei Crimisus şi din troiana Aegesta (sau Segesta). Era considerat întemeietorul oraşului Segesta. L-a găzduit pe Aeneas la sosirea lui în Sicilia şi l-a ajutat să-şi înmormânteze părintele pe muntele Eryx.

Achates, unul dintre tovarăşii credincioşi ai lui Aeneas, care l-a însoţit pe erou în peregrinările lui, spre Italia.

Achaemenides, unul dintre însoţitorii lui Odysseus, abandonat de către erou, când acesta a părăsit în grabă Insula Ciclopilor. Trăind ascuns, Achaemenides a reuşit să scape teafăr până când, mai târziu, a fost salvat de către Aeneas.

Acheloides, denumire dată sirenelor, considerate fiicele lui Achelous.

Achelous 1. Cel mai mare râu al Greciei, situat în Aetolia. Izvora din munţii Pindului şi se vărsa în marea Ionică. 2. Zeul apei cu acelaşi nume. Era fiul lui Oceanus şi al lui Tethys şi cel mai mare dintre alţi trei mii de fraţi-râuri. Era, de asemenea, considerat părintele sirenelor. Achelous a intrat în ciclul lui Heracles: metamorfozându-se în taur, a luptat cu eroul pentru mâna Deianirei, fiica lui Oeneus. A fost însă învins de Heracles, care i-a rupt, în luptă, un corn. După unele versiuni, acest corn a fost transformat mai târziu de către naiade în Cornul Abundenţei. Tot de figura lui Achelous este legată şi existenţa insulelor Echinade, situate în Marea Ionică. Legenda spune că patru nimfe aduceau sacrificii zeilor pe malul râului Achelous. Uitând să-l invoce şi pe zeul râului, acesta, mânios, le-a metamorfozat în insule.

Acheron 1. Unul dintre fluviile Infernului, cu ape tulburi şi noroioase. Peste el, Charon trecea cu luntrea lui, de cealaltă parte, sufletele morţilor, care ajungeau astfel în împărăţia subpământeană. 2. Nume purtat de mai multe ape curgătoare din Grecia şi din Italia.

Achilles, celebru erou grec (cunoscut din Iliada), care a participat la războiul troian. Era fiul zeiţei Thetis şi al muritorului Peleus. Atunci când s-a născut, Achilles a fost cufundat în întregime de către mama sa în apele Styxului, pentru a deveni invulnerabil. I-a rămas afară doar călcâiul de care-l ţinea Thetis. Copil fiind, el a fost încredinţat centaurului Chiron, care l-a crescut pe muntele Pelion. Ulterior, pentru a-l împiedica să participe la războiul troian - unde ştia că-şi va găsi moartea, aşa cum prorocise Calchas, şi încercând să zădărnicească împlinirea destinului - Thetis şi-a trimis fiul la curtea lui Lycomedes, regele dolopilor, care l-a ţinut ascuns, deghizat în veşminte femeieşti, printre fiicele lui. Una dintre ele, Deidamia, i-a născut lui Achilles un fiu, pe Neoptolemus (sau Pyrrhus). Între timp însă grecii pregăteau războiul împotriva Troiei. La chemarea lui Odysseus, Achilles se alătură armatelor greceşti, în fruntea mirmidonilor. La despărţire, o dată cu plecarea flotei din Aulis, Thetis îi dăruieşte lui Achilles armele divine făurite de Hephaestus şi caii lui Poseidon. În luptele care se desfăşoară sub zidurile cetăţii, vitejia, curajul şi îndrăzneala lui Achilles devin legendare. Aşa se scurg nouă ani. Într-al zecelea, certându-se cu Agamemnon din pricina unei sclave - Briseis, care-i fusese luată de către cel dintâi - Achilles refuză să mai lupte şi se retrage în cortul său. În absenţa lui, grecii suferă o serie de înfrângeri. La toate rugăminţile lor şi la insistenţele lui Agamemnon, Achilles rămâne neînduplecat. Numai moartea bunului său prieten Patroclus îl determină să reintre în luptă. Săvârşeşte cu acest prilej adevărate minuni de vitejie şi, ocrotit de scutul făurit de Hephaestus, seamănă groaza printre duşmani. Achilles îl ucide alături de mulţi alţii şi pe Hector, cel mai viteaz dintre fiii lui Priamus, şi-i târăşte cadavrul, legat de carul său, prin pulbere în jurul cetăţii. Cu greu obţine îndureratul Priamus trupul lipsit de viaţă al fiului său. Printre multele victime ale lui Achilles se numără Penthesilea, regina amazoanelor, care venise în ajutorul troienilor, apoi Memnon, fiul Aurorei. În cele din urmă însă eroul moare şi el, ucis de o săgeată otrăvită, cu care Paris, fratele lui Hector, l-a ochit, ajutat de Apollo, în călcâiul rămas vulnerabil. Aiax şi Odysseus au reuşit să-i aducă trupul în tabăra grecilor, care l-au înmormântat cu mare cinste pe malul mării.

Achilleus = Achilles.

Achillides, denumire purtată de Pyrrhus, fiul lui Achilles.

Acidalia, denumire dată Aphroditei după o fântână cu acelaşi nume, situată în Boeotia şi care îi era consacrată.

Acis, tânăr păstor din Sicilia, fiul lui Faunus şi al nimfei Symaethis. Iubit de Galatea, Acis trezeşte gelozia ciclopului Polyphemus, care-l ucide, strivindu-l sub o stâncă. Nefericitul tânăr e metamorfozat de Galatea într-un râu ce-i poartă numele şi care izvorăşte din muntele Aetna.

Acmonides, unul dintre ciclopii făurari care lucrau în fierăria lui Hephaestus.

Acoetes, unul dintre piraţii tirenieni care l-au răpit pe Dionysos, vrând să-l vândă ca sclav. Luându-i apărarea, Acoetes a fost cruţat de către zeu, spre deosebire de tovarăşii lui, care au fost metamorfozaţi ulterior de Dionysos în rechini.

Acontius, tânăr din insula Ceos care, sosind la Delos la sărbătorile date în cinstea zeiţei Artemis, s-a îndrăgostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a câştiga dragostea tinerei, pe care a urmărit-o până în templul zeiţei, Acontius a recurs la un şiretlic: el i-a aruncat fetei un măr pe care stătea scris: "Jur pe templul lui Artemis să mă căsătoresc cu Acontius". Citind cu glas tare ceea ce era scris pe măr, Cydippe a rostit în faţa altarului zeiţei cuvintele care constituiau de fapt un jurământ. Reîntorcându-se în Athenae, unde tatăl ei dorea să o mărite cu un alt bărbat, Cydippe a căzut bolnavă, din cauza mâniei zeiţei, care o pedepsea în felul acesta pentru sperjur. În cele din urmă, consultând oracolul, tatăl fetei a aflat de jurământul făcut de fiica lui şi a consimţit să-i dea lui Acontius mâna Cydippei.

Asconţiu = Ascontius.

Acrisiu = Acrisius.

Acrisius, rege al Argosului şi fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese că va fi ucis de către unul dintre urmaşii săi, Acrisius şi-a zăvorât unica fiică, pe Danae, într-un turn înalt. Îndrăgostindu-se de frumuseţea tinerei fete, Zeus reuşeşte totuşi să pătrundă până la ea transformându-se în ploaie de aur. Din unirea lor se naşte un băiat, Perseus. Pentru a zădărnici prezicerea oracolului, Acrisius o închide pe Danae împreună cu Perseus într-un cufăr şi le dă drumul pe mare. Cei doi sunt însă salvaţi de la înec şi, după ani de zile în care Perseus crescuse, se reîntorc în Argos să-l vadă pe Acrisius. Însă în cadrul unor întreceri care au loc în Thessalia şi la care participă si Perseus, Acrisius este ucis din greşeală, lovindu-l cu discul. În felul acesta oracolul se împlineşte.

Acron, rege din Caenina, ucis de către Romulus în luptă dreaptă, după răpirea sabinelor.

Acronte = Acron.

Actaeon, vânător vestit, fiul lui Aristaeus şi al Autonoei. Odată, pe când se afla în pădure la vânătoare, a zărit-o pe Artemis care se îmbăia în apa unui râu, împreună cu nimfele ei. Mânioasă, zeiţa l-a transformat în cerb. Sub această înfăţişare, nefericitul vânător a fost sfâşiat de către propriii săi câini pe muntele Cithaeron.

Actaeus, cel mai vechi rege al Atticei.

Acteon = Actaeon.

Acteu = Actaeus.

Actor 1. Unul dintre însoţitorii lui Aeneas. 2. Tatăl lui Menoetius şi bunicul lui Patroclus.

Adeona, divinitate romană care-i ocrotea pe călători. I se aduceau jertfe la sosire.

Admet = Admetus.

Admetus, unul dintre argonauţi, care a participat şi la vânătoarea mistreţului din Calydon. Era rege în cetatea Pherae, din Thessalia. L-a găzduit pe Apollo în vremea când acesta era prigonit de Zeus, fapt pentru care mai târziu zeul avea să-şi dovedească din plin recunoştinţa. Îndrăgostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuşeşte să o ia în căsătorie, îndeplinind condiţia impusă de Pelias: aceea de a veni să o ia într-un car la care erau înhămaţi alături un leu şi un mistreţ. Tot datorită lui Apollo, lui Admetus i se făgăduieşte nemurirea în schimbul vieţii altui om care ar fi vrut să se sacrifice în locul lui. Când se împlineşte sorocul, singura care se hotărăşte să se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseşte însă la Pherae şi Heracles, vechiul tovarăş al lui Admetus de pe vremea expediţiei argonauţilor. Auzind de trista veste a morţii reginei, Heracles porneşte pe urmele ei în Infern, o readuce pe pământ şi o redă soţului ei. După o altă versiune, abnegaţia lui Alcestis ar fi mişcat inima Persephonei, care i-ar fi îngăduit, de bunăvoie, să se întoarcă înapoi pe pământ.

Adonis, tânăr frumos, iubit de Aphrodite. S-a născut din dragostea incestuoasă a Myrrhei pentru tatăl ei, Cinyras. Copleşită de ruşine, Myrrha s-a ascuns în pădure şi a fost transformată de Aphrodite, căreia i s-a făcut milă de ea, într-un arbore de smirnă. Zece luni mai târziu, dintr-o crestătură făcută în coaja copacului s-a născut Adonis. Uimită de frumuseţea copilului, Aphrodite îl ia sub ocrotirea ei. Mai târziu ea îl încredinţează Persephonei, ca să-l crească. La împlinirea termenului stabilit Persephone însă nu vrea să i-l mai înapoieze. Atunci cele două zeiţe recurg la judecata lui Zeus. Hotărârea lui e următoarea: patru luni din an Adonis avea să le petreacă sub pământ la Persephone, patru luni pe pământ cu Aphrodite şi celelalte patru luni unde va voi el. Crescând mare, Adonis rămâne câte opt luni lângă Aphrodite şi doar patru luni lângă Persephone. După o altă versiune, dragostea Aphroditei pentru Adonis trezeşte gelozia lui Ares. La o vânătoare, zeul războiului asmute asupra lui Adonis un mistreţ, care îl sfâşie. Aphrodite, îndurerată, a vărsat atâtea lacrimi câte picături de sânge au curs din trupul lui. Lacrimile ei s-au transformat în tot atâtea flori: anemonele. După o altă legendă, alergând în ajutorul tânărului rănit, Aphrodite şi-ar fi înţepat picioarele în spinii trandafirilor. Sângele ei, stropind albul lor imaculat de până atunci, le-a dat culoarea trandafirie. Cultul lui Adonis era de origine feniciană: el simboliza, printre altele, moartea naturii în timpul iernii şi renaşterea ei la viaţă primăvara.

Adrast = Adrastus.

Adrastus 1. Fiul lui Talaus, regele Argosului. Izgonit din Argos de către vărul său, Amphiaraus, Adrastus s-a refugiat la curtea lui Polybus, regele Sicyonului, căruia i-a urmat la tron. Ulterior, împăcându-se cu Amphiaraus, s-a reîntors în palatul său din Argos. Un oracol îi prezisese lui Adrastus că îşi va mărita fetele cu un leu şi cu un mistreţ. La curtea sa au poposit într-o zi doi surghiuniţi: Tydeus din Calydon şi Polynices din Thebae. Pe scuturile lor era înfăţişat chipul unui leu, respectiv al unui mistreţ. Văzând în acest semn împlinirea oracolului, Adrastus şi-a măritat cele două fiice, pe Deiphyle şi pe Argia cu Tydeus şi Polynices. Mai târziu, pentru a veni în sprijinul acestuia din urmă, gonit din Thebae de către fratele său Eteocles, Adrastus a organizat o expediţie împotriva cetăţii, expediţie cunoscută sub numele de Cei şapte împotriva Tebei. La această expediţie au mai participat: Polynices, Tydeus, Amphiaraus, Capaneus, Hippomedon şi Parthenopaeus. Toţi au murit în luptă în afară de Adrastus, care a scăpat reuşind să fugă datorită calului său, Arion, pe care-l primise de la Heracles. După zece ani, Adrastus i-a adunat pe fiii celor căzuţi în faţa cetăţii Thebae şi a organizat o nouă expediţie. Epigonii au fost mai norocoşi: ei au câştigat războiul şi au distrus cetatea din temelii. Victoria repurtată a costat însă viaţa lui Aegialeus, fiul lui Adrastus. Întors învingător, nefericitul părinte se stinge de durerea pricinuită de moartea fiului său. 2. Fiul regelui frigian Gordius. Din greşeală el şi-a omorât propriul frate şi a fost silit să se refugieze la curtea lui Croesus. Acolo însă îl ucide, din nou fără să vrea, la o vânătoare, şi pe fiul acestuia, Attis. Cuprins de disperare, Adrastus îşi pune atunci capăt zilelor.

Aea 1. Nimfă urmărită de zeul apei Phasis, şi metamorfozată într-o insulă, cu acelaşi nume. 2. Cetatea de scaun a lui Aeetes, regele Colchidei.

Aecides, patronimic purtat de Telamon, Phocus, Peleus, Achilles şi Pyrrhus ca descendenţi ai lui Aeacus.

Aeacus, fiul lui Zeus şi al Aeginei şi rege al mirmidonilor. Renumit pentru spiritul lui de dreptate, a devenit, după moarte, unul dintre cei trei judecători din Hades.

Aeaea, nume purtat de Circe, sora lui Aeetes.

Aedon, fiica lui Pandareos şi soţia lui Zethus, regele cetăţii Thebae. Geloasă pe sora ei Niobe, care avea mai mulţi copii, Aedon, care nu avea decât un singur fiu, pe Itylus, a hotărât să-l ucidă pe cel mai mare dintre nepoţii ei. Din greşeală însă şi-a ucis propriul copil. Ca să-i curme suferinţa, Zeus a preschimbat-o în privighetoare.

Aeetes, fiul lui Helios şi al lui Perse, frate cu Circe şi tatăl Medeei. Domnind în Colchis pe vremea când argonauţii, conduşi de Iason, au sosit acolo să caute Lâna de Aur, el le-a făgăduit-o cu condiţia ca Iason să iasă biruitor dintr-o serie de încercări. Spera că în felul acesta va reuşi să se sustragă făgăduielii făcute. Cu ajutorul Medeei, Iason a biruit însă toate greutăţile. Cum Aeetes l-a refuzat atunci în mod deschis, Iason, împreună cu Medeea, au furat Lâna de Aur. Pentru a scăpa apoi de urmărirea lui Aeetes, ce venea după fugari, Medea - care-l luase cu ea şi pe Absyrtus - şi-a tăiat fratele în bucăţi şi l-a aruncat în mare.

Aegaeon, unul dintre giganţi, monstru cu o sută de braţe şi cincizeci de capete. Tatăl său era Uranus, iar mama sa Gaea. După o veche tradiţie, Aegaeon, numit şi Briareus, împreună cu fraţii săi, Gyges şi Cottus, ar fi venit în ajutorul lui Zeus în lupta acestuia cu titanii.

Aegeria, în mitologia romană, una dintre camene. Era considerată drept soţia regelui Numa, sfătuitoarea şi totodată îndrumătoarea lui. Când Numa a murit, Aegeria a vărsat atâtea lacrimi încât a fost transformată de Diana într-un izvor.

Aegeus, rege al cetăţii Athenae, fiul lui Pandion şi tatăl lui Theseus. Pentru a scăpa de tributul sângeros impus cetăţii Athenae de către regele Minos, Theseus porneşte să lupte împotriva minotaurului. La plecare îi făgăduieşte tatălui său că, în cazul că va pieri în luptă, corabia sa va arbora la întoarcere o flamură neagră, iar în cazul în care se va întoarce biruitor, una albă. Pradă rătăcirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o părăsise în insula Naxos, Theseus uită să arboreze flamura albă. De disperare, crezându-şi fiul mort, Aegeus, care aştepta pe ţărm, s-a aruncat în marea care, de atunci, îi poartă numele.

Aegialeus, fiul lui Adrastus şi unul dintre epigoni.

Aegisthus, fiul lui Thyestes, născut din unirea acestuia cu propria lui fiică, Pelopia. A fost crescut la curtea lui Atreus, regele cetăţii Mycenae şi fratele lui Thyestes. După ce, la îndemnul tatălui său, şi-a omorât unchiul, Aegisthus a rămas în casa acestuia. Nu a participat la războiul împotriva Troiei şi, în lipsa lui Agamemnon, a sedus-o pe soţia acestuia, Clytaemnestra. La întoarcere, Agamemnon a fost ucis de cei doi. Aegisthus a domnit timp de şapte ani asupra cetăţii Mycenae. În cel de-al optulea an însă a fost omorât de Orestes, fiul lui Agamemnon, care în felul acesta a răzbunat moartea tatălui său.

Aegyptus 1. Regele Aegyptului, fiul lui Belus şi fratele lui Danaus. Persecutat de Aegyptus, Danaus se refugiază în Argos, dar e urmărit de cei cincizeci de fii ai lui Aegyptus, care-l silesc să le dea în căsătorie pe cele cincizeci de fiice ale sale. Danaidele se răzbună însă în noaptea nunţii pe verii lor, ucigându-i pe toţi, cu excepţia Hypermnestrei, care-şi cruţă soţul, pe Lynceus. Aegyptus moare şi el, îndurerat de moartea fiilor săi. 2. Ţară situată în nord-estul Africii şi străbătută de fluviul Nilus. Se spunea că întemeietorul ei ar fi fost Aegyptus, de la care îşi trăgea numele.

Aelo = Aello.

Aello, una dintre harpii.

Aeneades, patronimic purtat de Ascanius şi de ceilalţi urmaşi ai lui Aeneas.


Aeneas, erou troian (cunoscut mai ales din Eneida) care se trăgea din neamul lui Dardanus. Era fiul lui Anchises şi al Aphroditei. S-a născut pe muntele Ida, unde a fost crescut de către nimfe. Mai târziu s-a căsătorit cu Creusa, una dintre fiicele lui Priamus, şi a avut un fiu, pe Ascanius. A participat la războiul troian şi s-a luptat vitejeşte, fiind ocrotit în luptă de Aphrodite şi de Poseidon, mai ales împotriva lui Diomedes şi Achilles. După unii (Homer), în urma dezastrului Troiei ar fi preluat conducerea supravieţuitorilor dinastiei lui Priamus, întemeind o nouă cetate pe locul celei distruse. După alţii (Vergilius şi alţi autori latini), în timpul incendierii cetăţii, Aeneas a reuşit să fugă luând cu el, împreună cu Anchises şi cu Ascanius, şi pe alţi câţiva tovarăşi credincioşi. După ce au rătăcit timp de şapte ani pe mare, - poposind în insulele greceşti, pe ţărmurile Africii unde este găzduit de Dido, regina Carthaginei, apoi la Cumae de unde sibila îi conduce în Infern etc. - Aeneas ajunge în sfârşit pe coasta occidentală a Italiei, în Latium, în apropiere de gurile fluviului Tiber. Aici el se luptă cu căpetenia rutulilor, Turnus, pe care îl ucide pentru mâna Laviniei, fiica regelui Latinus, şi urmează după acesta la tron. În cinstea soţiei sale, Aeneas întemeiază oraşul Lavinium. Fiul său, Ascanius, a întemeiat la rându-i cetatea Alba Longa, iar Romulus, alt urmaş al său, avea să fundeze mai târziu Roma. După o domnie de scurtă durată, în timpul căreia aborigenii s-au amestecat cu troienii, alcătuind un singur popor, Aeneas a dispărut într-o luptă cu populaţiile băştinaşe. Deoarece trupul lui nu a mai fost găsit, tradiţia spune că ar fi fost dus în Olympus de către mama sa, Aphrodite. Ulterior romanii i-au ridicat un sanctuar pe malurile râului Numicus, aducându-i onoruri divine.

Aeolides, patronimic purtat de Athamas, Cephalus, Odysseus, Phrixus, Salmoneus şi Sisyphus, ca urmaşi ai lui Aeolus.

Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) şi unul dintre întemeietorii seminţiei helenilor. A urmat la domnie după tatăl său şi a avut numeroşi fii şi fiice, printre care se numărau: Sisyphus, Athamas, Cretheus şi Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, după o altă versiune, al lui Poseidon. Sălăşluia în insulele Aeolice, unde Zeus îi dăduse în stăpânire vânturile. Aeolus le ţinea închise într-o peşteră sau, după alţii, într-un burduf. Când Odysseus s-a abătut prin insulele Aeolice a fost găzduit de Aeolus. Acesta i-a dăruit la plecare burduful în care erau închise vânturile, cu excepţia unuia singur: Zephyrus, care avea să-l conducă pe erou în patrie. Crezând că e plin cu vin, tovarăşii lui Odysseus au deschis însă burduful, dând drumul şi celorlalte vânturi. În felul acesta s-a iscat o groaznică furtună pe mare.

Aepytus 1. Rege mitic al Arcadiei. 2. Fiul lui Cresphontes, regele Messeniei, şi al Meropei. Tatăl său fiind omorât în cursul unei răscoale, Aepytus a fost crescut printre străini de către bunicul său, Cypselus. Mai târziu el s-a reîntors în patrie şi l-a ucis pe Polyphontes, uzurpatorul tronului, reluându-şi coroana.

Aeropa = Aerope.

Aerope, soţia lui Plisthenes, cu care a avut doi fii: pe Agamemnon şi pe Menelaus. După moartea lui Plisthenes s-a căsătorit cu Atreus, dar, fiindu-i necredincioasă, deoarece s-a lăsat sedusă de Thyestes, fratele regelui, a fost ucisă de către soţul ei.

Aeascus, fiul lui Priamus şi al Arisbei. Avea darul profeţiei: printre altele a prezis că Paris va pricinui pieirea Troiei. Îndurerat de pierderea nimfei Hesperia, pe care o iubea şi care a murit muşcată de un şarpe, Aeascus s-a aruncat în valurile mării. A fost transformat de Thetis în cormoran.

Aesculapius = Asclepius.

Aeson, fiul lui Cretheus şi al lui Tyro şi tatăl lui Iason. Alungat de către fratele său vitreg Pelias, Aeson este reînscăunat de Iason, la întoarcerea acestuia din expediţia întreprinsă în Colchis, şi reîntinerit prin vrăjile Medeei. După o altă versiune, Aeson ar fi fost omorât de către Pelias şi răzbunat mai târziu de Iason.

Aesonides, patronimic purtat de Iason, ca fiu al lui Aeson.

Aethalides, crainicul argonauţilor.

Aether, fiinţă primară, fiul lui Erebus şi al lui Nyx, reprezentând tărâmurile cereşti superioare.

Aethra 1. Mama lui Theseus. A însoţit-o la Troia pe Helena, sora lui Castor şi Pollux. 2. Soţia lui Atlas şi una dintre oceanide.

Aetolus, erou eponim al Aetoliei, fiul lui Endymion şi al Iphianassei. L-a ucis din greşeală pe Apis, fiul lui Phoroneus şi, în urma acestui fapt, a fost silit să se exileze.

Afaretizi = Apharetidae.

Afareu = Aphareus.

Afrodita = Aphrodite.

Agamede = Agamedes.

Agamedes, fratele lui Trophonius şi fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes şi Trophonius au fost doi arhitecţi celebri, care au construit, printre altele, şi edificiul care adăpostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune că cei doi fraţi ar fi lăsat o intrare tainică, prin care puteau intra oricând ca să prade. Faptul fiind descoperit de către rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca să nu-l divulge şi pe el. Fratricidul a fost însă pedepsit pe dată. Pământul s-a deschis şi l-a înghiţit pe Trophonius. După o altă versiune, cei doi fraţi ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerându-i zeului răsplata cuvenită, Apollo le-a făgăduit-o în opt zile, răgaz în care i-a sfătuit să petreacă în voie. La împlinirea termenului, cei doi fraţi au fost găsiţi fără viaţă în patul lor. Moartea uşoară care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai bună răsplată pe care zeul a crezut de cuviinţă să le-o ofere.

Agamemnon, erou grec (cunoscut din Iliada). Era regele cetăţii Mycenae şi urmaş al lui Atreus. Când Atreus a fost ucis de către Aegisthus, Agamemnon a fost izgonit din Mycenae împreună cu fratele său, Menelaus. Cei doi fugari s-au îndreptat către Sparta. Acolo Agamemnon s-a căsătorit cu Clytaemnestra, cu care a avut patru copii: trei fiice, pe Iphinassa (Iphigenia), Chrysothemis şi Laodice (Electra), şi un fiu, Orestes. Cu ajutorul lui Tyndareus, regele Spartei, Agamemnon reuşeşte să-şi recucerească tronul şi se înapoiază la Mycenae. Menelaus, care se căsătorise între timp cu Helena, fiica lui Tyndareus, îi urmează acestuia la tron şi rămâne în Sparta. Când Helena a fost răpită de către Paris, Agamemnon a fost numit căpetenia oştilor greceşti care au pornit la asediul Troiei. Pentru a o îndupleca pe Artemis să dezlănţuie vânturi prielnice care să îngăduie flotei greceşti să iasă în larg, Agamemnon a sacrificat-o la Aulis pe propria lui fiică, pe Iphigenia. În felul acesta grecii au putut ajunge pe ţărmurile Troiei. În cursul luptelor care au urmat, Agamemnon a dat dovadă de multă vitejie şi curaj. Dar cearta lui cu Achilles în cel de-al zecelea an de război a provocat mari pierderi grecilor. După distrugerea Troiei, lui Agamemnon i-a revenit, printre altele, drept pradă de război Cassandra, fiica lui Priamus. Cassandra i-a prorocit că va fi ucis la întoarcere de către soţia lui, Clytaemnestra. Nedând crezare spuselor ei, Agamemnon s-a înapoiat acasă, unde a fost într-adevăr omorât de Clytaemnestra şi de amantul acesteia, Aegisthus. Moartea sa a fost răzbunată mai târziu de Orestes.

Agamemnoides, denumire purtată de Orestes, fiul lui Agamemnon.

Aganippe, nimfă, fiica râului Permessus şi protectoarea unui izvor consacrat muzelor.

Agava = Agave.

Agave, fiica lui Cadmus şi a Harmoniei şi mama lui Pentheus. Fiindcă acesta din urmă s-a opus introducerii cultului lui Dionysos în Boeotia, zeul s-a răzbunat pe Agave, luându-i minţile. În nebunia ei, Agave l-a ucis pe Pentheus cu ajutorul surorii ei, Autonoe.

Agenor 1. Fiul lui Poseidon şi al nimfei Libya. S-a căsătorit cu Telephassa, cu care a avut patru copii: Cadmus, Cilix, Phoenix şi Europa. Când aceasta din urmă a fost răpită de către Zeus, Agenor şi-a trimis fiii în căutarea ei. 2. Erou troian, fiul lui Antenor.

Aglaia, una dintre graţii, numită şi Pasithea.

Aglauros 1. Fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, şi soţia lui Cecrops. 2. Fiica lui Cecrops şi a lui Aglauros, în legătură cu care circulau mai multe legende. Se spunea că zeiţa Athena i-a dat în păstrare lui Aglauros şi surorilor ei, Herse şi Pandrosos, un cufăr pe care le-a interzis să-l deschidă. Curioase, cele trei surori au încălcat porunca zeiţei: deschizând cufărul, l-au găsit înăuntru pe Erichthonius, copilul Athenei, în jurul căruia era încolăcit un şarpe înfricoşător. Înspăimântate de această privelişte, cele trei surori şi-au pierdut minţile şi s-au aruncat de pe stâncile Acropolei, primindu-şi astfel pedeapsa cuvenită. O altă legendă spune că Aglauros a fost transformată într-o statuie de piatră de către Hermes, pentru faptul că s-a împotrivit unirii acestuia cu Herse.

Agraulos = Aglauros.

Agyleus, nume purtat de Apollo, în calitatea sa de divinitate protectoare a străzilor şi a pieţelor publice.

Ahate = Achates.

Aheloide = Acheloides.

Ahelou = Achelous.

Ahemenide = Achaemenides.

Aheron = Acheron.

Ahile = Achilles.

Ahilidul = Achillides.

Aiax 1. Fiul lui Oileus, regele locrienilor. A participat la războiul troian, unde s-a distins prin vitejia sa. Era renumit printre greci şi ocupa locul al doilea după Achilles în ceea ce priveşte iuţeala picioarelor lui. Aiax şi-a atras mânia zeilor urmărind-o pe Cassandra până în incinta templului zeiţei Athena, unde a necinstit-o. Drept urmare, la întoarcerea spre patrie, zeiţa (după alţii Poseidon) a dezlănţuit o furtună care i-a sfărâmat corabia. Aiax a reuşit totuşi să se salveze, agăţându-se de o stâncă. Continuând însă să-i sfideze pe zei, Poseidon a lovit cu tridentul său stânca pe care se refugiase Aiax, scufundând-o în mare. 2. Fiul lui Telamon, regele din Salamis şi nepotul lui Aeacus. A participat la războiul troian, fiind cel mai viteaz dintre greci după Achilles. După moartea acestuia Aiax şi-a disputat cu Odysseus armele lui Achilles. Câştigătorul a fost Odysseus. Văzându-se învins, Aiax a fost cuprins de o furie oarbă şi, pierzându-şi minţile, s-a năpustit asupra unei cirezi de vite, pe care le-a ucis, luându-le drept duşmanii săi. Mai apoi, revenindu-şi în simţiri şi ruşinat de fapta sa, Aiax şi-a pus singur capăt zilelor.

Aius Locutius, divinitate misterioasă al cărei glas s-a făcut auzit în preajma templului Vestei în anul 390 î.e.n., prevestind invazia galilor. Romanii nu au ţinut însă seama de această prevestire, care ulterior s-a dovedit adevărată. Pentru a le răscumpăra nesocotinţa, dictatorul Camillus a înălţat mai târziu un templu în cinstea misteriosului profet.

Albunea, o nimfă (sau sibilă vestită) care-şi avea sălaşul într-o dumbravă sacră, cu acelaşi nume, situată în apropiere de Tiber.

Alcaeus, fiul lui Perseus şi tatăl lui Apmhitryon.

Alcander 1. Troian ucis de către Turnus. 2. Unul dintre însoţitorii lui Sarpedon.

Alcandru = Alcander.

Alcathoe = Alcithoe.

Alcathous, fiul lui Pelops şi al Hippodamiei, despre care se spunea că ar fi ucis leul din Cithaeron. S-a căsătorit cu Evaechme, fiica lui Megareus şi, după moartea acestuia, a domnit în cetatea Megara. Ulterior, cetatea fiind distrusă de cretani, el i-a înălţat din nou zidurile, cu ajutorul lui Apollo. Se spunea că zeul şi-ar fi lăsat cu această ocazie lira sprijinită de o piatră, care de atunci a căpătat o proprietate miraculoasă: ori de câte ori era lovită scotea sunete muzicale.

Alcatou = Alcathous.

Alcesta = Alcestis.

Alcestis, fiica regelui Pelias, regele din Iolcus. Era cea mai frumoasă şi cea mai cucernică dintre fetele lui şi singura dintre surori care nu a participat la omorârea tatălui lor, pusă la cale de Medea. A fost soţia lui Admetus.

Alceu = Alcaeus.

Alcides, nume purtat de Heracles, în calitatea sa de urmaş al lui Alcaeus

Alcidul = Alcides.

Alcimeda = Alcimede.

Alcimede, soţia lui Aeson şi mama lui Iason.

Alcinou = Alcinous.

Alcinous, fiul lui Nausithous, rege al Phaeaciei pe vremea când Odysseus, în drum spre casă, a naufragiat pe coasta insulei Scheria. Descoperit pe ţărm de Nausicaa, fiica lui Alcinous, Odysseus a fost bine primit şi găzduit în palatul acestuia. În cursul unui ospăţ, Odysseus povesteşte toate peripeţiile prin care a trecut. La sfârşit, Alcinous îi oferă o corabie cu care să se poată întoarce în Ithaca. În ciclul argonauţilor, Alcinous împreună cu soţia sa Arete sunt înfăţişaţi ca protectori ai Medeei şi ai lui Iason împotriva urmăritorilor acestora.

Alciona = Alcyone.

Alcioneu = Alcyoneus.

Alcippe 1. Fiica zeului Ares şi a lui Aglauros (vezi şi Halirrhothius). 2. Mama Marpessei.

Alcithoe 1. Una dintre fiicele lui Minyas, preschimbată de Dionysos în liliac drept pedeapsă pentru faptul că a contestat originea divină a acestuia şi le-a interzis sclavelor (sau fiicelor) ei să participe la serbările date în cinstea zeului. 2. Una dintre nereide.

Alcitoe = Alcithoe.

Alcmaeon, fiul prezicătorului Amphiaraus şi al lui Eriphyle. Când Amphiaraus, constrâns de soţia sa, a fost nevoit să plece în războiul împotriva cetăţii Thebae, de unde ştia că nu se va mai întoarce, el l-a însărcinat pe Alcmaeon să-l răzbune, ucigând-o pe Eriphyle şi pornind o nouă expediţie împotriva acestei cetăţi. Alcmaeon îndeplineşte dorinţa tatălui său. El participă la expediţia epigonilor, iar la întoarcere îşi omoară mama. Urmărit de erinii, Alcmaeon se refugiază la curtea regelui Phegeus şi se purifică. Mai târziu se căsătoreşte cu Arsinoe (sau Alphesiboea), fiica lui Phegeus, căreia îi dăruieşte colierul şi veşmântul Harmoniei, cu care fusese coruptă odinioară Eriphyle. Din pricina matricidului săvârşit, pământul ţării a încetat însă să mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon să pornească din nou în pribegie, pentru a obţine purificare definitivă de la râul Achelous. Zeul îl purifică dându-i-o în căsătorie pe fiica sa, Callirrhoe, cu condiţia ca acesta să-i aducă fiicei lui darurile făcute lui Arsinoe. Întorcându-se să le ia, sub pretext că vrea să le dăruiască templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit şi ucis. Moartea lui va fi răzbunată mai târziu de propriii lui fii, născuţi cu Callirrhoe, care-i omoară la rândul lor pe ucigaşi.

Alcmena = Alcmene.

Alcmene, fiica lui Electryon, regele cetăţii Mycenae, şi soţia lui Amphitryon. În timpul absenţei soţului ei, care plecase să lupte împotriva teleboenilor, Alcmene e vizitată de Zeus, care i-a chipul bărbatului plecat. Imediat după aceea soseşte şi adevăratul Amphitryon. În urma dublei sale uniri, cu Zeus şi cu soţul ei, Alcmene naşte doi fii: pe Heracles cu Zeus şi pe Iphicles cu Amphitryon. Se spunea că Alcmene s-ar fi căsătorit a doua oară cu Rhadamanthus şi că, după moarte, ar fi fost dusă în Olympus.

Alcmeon = Alcmaeon.

Alcumena = Alcmene.

Alcyone 1. Una dintre pleiade, fiica lui Atlas şi a Pleionei. 1. Fiica lui Aeolus, despre care se spunea că trăia atât de fericită împreună cu soţul ei Ceyx, încât a trezit gelozia Herei, care i-a metamorfozat pe amândoi în păsări de mare. După o altă versiune, Ceyx, pornit să consulte un oracol, şi-a găsit moartea în valuri, înecat de o furtună. Distrusă de durere, Alcyone s-a aruncat şi ea în mare. Înduioşaţi de nenorocirea ei, zeii i-au metamorfozat pe amândoi în păsări.

Alcyoneus, unul dintre giganţi, ucis de Heracles.

Alea, denumire dată zeiţei Athena în Arcadia, de la numele lui Aleus care a înălţat acolo un templu în cinstea ei.

Alecto, una dintre erinii.

Alectrion = Alectryon.

Alectryon, confident şi favorit al zeului Ares. Într-o zi, în timp ce fusese pus de zeu să păzească şi să anunţe ivirea zorilor ca nu cumva Hephaestus, soţul Aphroditei, să o surprindă pe aceasta împreună cu Ares, Alectyon a adormit. Drept pedeapsă, zeul l-a metamorfozat într-un cocoş.

Alete = Aletes.

Aletes 1. Fiul lui Hippotas şi rege în cetatea Corinthus. 2. Fiul lui Aegisthus (vezi şi Electra).

Alexander, denumire dată lui Paris, fiul regelui Priamus.

Alexandru = Alexander.

Alfesibea = Alphesiboea.

Alfeu = Alpheus.

Aloeu = Aloeus.

Aloeus, unul dintre fiii lui Poseidon, căsătorit cu Iphimedia. Soţia lui, iubită de Poseidon, a născut doi fii, pe Otus şi Ephialtes, numiţi şi aloizi, de la numele lui Aloeus.

Aloidae, denumire purtată de doi giganţi, Otus şi Ephialtes, fiii lui Poseidon şi ai Iphimediei, soţia lui Aloeus. Crescând nemăsurat, cei doi fraţi au pornit să lupte cu zeii: ca să ajungă la cer, au pus unul peste altul trei munţi: Olympul, Ossa şi Pelionul. Au încercat apoi să prăvălească munţii în mare şi să inunde uscatul. În cele din urmă l-au prins pe Ares şi l-au ţinut prizonier până când Hermes a reuşit să-l elibereze. Mâniaţi de îndrăzneala lor, zeii i-au pedepsit. După o legendă, ei au fost fulgeraţi de către Zeus. După o alta, Artemis, luând chipul unei căprioare, a trecut în goană printre ei într-o zi, în timp ce se aflau la vânătoare. Căutând să o doboare, ei s-au ucis reciproc. Prăvăliţi în Tartarus după moarte, au fost apoi înlănţuiţi, spate în spate, de o coloană. Li se atribuia întemeierea mai multor cetăţi printre care şi Ascra, situată la poalele muntelui Helicon.

Aloizi = Aloidae.

Alphesiboea, fiica lui Phegeus şi soţia lui Alcmaeon.

Alpheus, zeul apei cu acelaşi nume, care izvora din Arcadia şi se vărsa în mare. Îndrăgostit de nimfa Arethusa, Alpheus a urmărit-o până în insula Ortygia, unde fugara a fost transformată de către Artemis într-un izvor.

Alteea = Althaea.

Althaea, fiica lui Thestius şi soţia lui Oeneus, regele Calydonului. Cuprinsă de deznădejde în urma morţii fiului ei Meleager, pe care ea singură o provocase, Althaea s-a spânzurat.

Amalthea, capra care l-a hrănit în copilările pe Zeus cu laptele ei. Mai târziu, Zeus a dăruit nimfelor care l-au crescut unul dintre coarnele Amaltheei. După o altă legendă, Amalthea ar fi fost o nimfă care, ascunzându-l pe Zeus de tatăl său Cronos, l-a crescut în taină pe muntele Ida, hrănindu-l cu laptele unei capre. Zeus i-a dat Amaltheei în dar unul dintre coarnele caprei. Acest Corn al Amaltheei, denumit şi Cornul Abundenţei, avea darul să ofere posesorului lui orice şi-ar fi dorit acesta. Originea Cornului Abundenţei e legată - într-o altă versiune - şi de legenda lui Achelous.

Amalteea = Amalthea.

Amata, soţia regelui Latinus. Neputând să împiedice căsătoria lui Aeneas cu fiica ei Lavinia, pe care i-o făgăduise lui Turnus, regele rutulilor, se spunea că, aflând de moartea acestuia în luptă, Amata s-ar fi spânzurat.

Amathusia, denumire purtată de Aphrodite în insula Cyprus.

Amazoane = Amazonides.

Amazonides, femei războinice care sălăşluiau în regiunea râului Thermodon din Pontus. Li se atribuia întemeierea mai multor oraşe, printre care se numărau: Ephesus, Magnesia şi Smyrna. Erau conduse tot de femei. Cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte şi Penthesilea. Se spunea că amazoanele îşi ucideau copiii dacă erau de sex masculin şi nu lăsau în viaţă decât fetele, cărora de mici le tăiau sânul drept, ca să poată mânui mai bine suliţa şi arcul. Îşi petreceau întreaga viaţă luptând sau îndeletnicindu-se cu exerciţii războinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greacă le pomeneşte adesea. Odată au invadat Attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le răpise regina, pe Antiope. Cea mai importantă dintre expediţiile amazoanelor este aceea făcută cu ocazia războiului troian, când au venit în ajutorul lui Priamus. Au fost, cu această ocazie, învinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisă de către Achilles. Se pomeneşte, de asemenea, despre înfrângerea lor de către Bellerophon şi Heracles.

Amfiaraidul = Amphiaraides.

Amfiaran = Amphiaraus.

Amfiction = Amphictyon.

Amfiloh = Amphilochus.

Amfinom = Amophinomus.

Amfion = Amphion.

Amfitrion = Amphitryon.

Amfitrioniadul = Amphitryoniades.

Amfitrite = Amphitrite.

Amintor = Amyntor.

Amitaonicul = Amythaonius.

Amithaon = Amythaon.

Ammon, divinitate egipteană pe care grecii o identificau cu Zeus, iar romanii cu Iupiter. Avea un templu şi un oracol vestit în Libya.

Ammothea, una dintre nereide.

Amor, (sau Cupido), zeul dragostei la romani. Era fiul zeiţei Venus cu Mercur (Iupiter sau Marte). Era înfăţişat ca un copil frumos, purtând un arc şi o tolbă plină cu săgeţi. Corespundea în mitologia greacă zeului Eros.

Ampelus, fiul unui satir şi al unei nimfe, favorit al zeului Dionysos. După moarte a fost transformat de către acesta într-o constelaţie.

Amphiaraides, denumire purtată de Alcmaeon, ca fiu al lui Amphiaraus.

Amphiaraus, vestit prezicător şi erou grec care a domnit în Argos. Era fiul lui Oecleus şi al Hypermnestrei. A participat la vânătoarea din Calydon şi la expediţia argonauţilor. S-a căsătorit cu Eriphyle, sora lui Adrastus, cu care a avut patru copii: pe Alcmaeon, Amphilocus, Eurydice şi Demonassa. Îndemnat de Eriphyle, căreia Polynices îi câştigase complicitatea dăruindu-i colierul Harmoniei, Amphiaraus îl însoţeşte pe cumnatul său Adrastus în expediţia organizată împotriva Tebei, deşi cunoştea dinainte sfârşitul ei tragic şi faptul că îi va aduce moartea. La plecare, îi cere fiului său Alcmaeon să-l răzbune, ucigând-o pe Eryphile de îndată ce-i va sosi vestea morţii lui. În luptele de la porţile cetăţii Thebae Amphiaraus savârşeşte minuni de curaj, dar nu poate schimba voia soartei. Urmărit de Periclymenus, el încearcă să scape fugind. Când e gata să fie însă ajuns din urmă, dispare din ochii duşmanului său, fiind înghiţit, împreună cu car, cai şi vizitiu, de pământul care se deschisese înaintea lui. După moarte, Amphiaraus a fost onorat ca un erou. Se spunea că Zeus i-ar fi dăruit nemurirea. I s-a ridicat un templu şi i s-a instituit un oracol în Attica, la Oropos.

Amphictyon, fiul lui Deucalion şi al Pyrrhei şi rege al cetăţii Athenae. Era socotit întemeietorul Consiliului Amphictyonilor.

Amphilochus, unul dintre fiii lui Amphiaraus şi frate cu Alcmaeon. A participat la expediţia organizată de Epigoni împotriva cetăţii Thebae şi a luptat în războiul troian. Se spunea că ar fi moştenit de la tatăl său darul profeţiei.

Amphimedon, unul dintre pretendenţii Penelope, ucis de către Telemachus.

Amphinomus, unul dintre pretendenţii Penelopei, ucis şi el de către Telemachus.

Amphion, fiul lui Zeus şi al Antiopei. Avea un frate geamăn, pe Zethus. Părăsiţi imediat după naştere pe muntele Cithaeron, de către unchiul lor Lycus, care voia să-l piardă, cei doi fraţi au fost găsiţi şi crescuţi de nişte păstori. Ajunşi mari, ei au izbutit să-şi regăsească mama, pe Antiope, ţinută mult timp prizonieră şi persecutată de Lycus şi de soţia acestuia Dirce. Ca să-i răzbune suferinţele îndurate, Amphion şi Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. După ce l-au ucis împreună cu Dirce, au pornit să reclădească zidurile cetăţii. Zethus căra pietrele în spate. Amphion avea o liră fermecată, dăruită de Hermes (sau de Apollo), la acordurile căreia pietrele, vrăjite, se rânduiau singure la locul lor. Mai târziu, Amphion s-a căsătorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai mulţi copii. Şi-a pus singur capăt zilelor - după o legendă - îndurerat de moartea copiilor săi ucişi de Apollo. După o altă versiune, a fost el însuşi săgetat de către zeu.

Amphiro, una dintre oceanide.

Amphithoe, una dintre nereide.

Amphitrite, fiica lui Nereus şi a lui Doris şi una dintre nereide. Într-o zi, pe când se juca împreună cu surorile ei în apropiere de insula Naxos, a fost răpită de Poseidon, cu care a avut mai târziu un fiu, pe Triton, o altă divinitate marină. Amphitrite era considerată regina mării.

Amphitruo = Amphitryon.

Amphitryon, fiul lui Alcaeus şi soţul Alcmenei. În tim ce Amphitryon era plecat să lupte cu teleboenii, Zeus, împrumutându-i înfăţişarea, s-a unit cu Alcmene. În aceeaşi noapte s-a întors şi Amphitryon. Din dubla unire cu Zeus şi cu soţul ei, Alcmene a născut doi fii: pe Heracles şi pe Iphicles. La intervenţia lui Zeus, Amphitryon a iertat-o pe Alcmene. Pentru a-şi recunoaşte însă fiul adevărat, şi îmboldit de Hera, se spunea că ar fi introdus în încăperea în care se aflau copiii doi şerpi. La vederea lor Iphicles s-a tras înapoi îngrozit. Heracles în schimb, deşi în vârstă de numai zece luni, i-a sugrumat, dovedindu-şi prin aceasta originea divină. La început Amphitryon l-a crescut pe Heracles în casa sa, însă mai târziu, temându-se de forţa eroului, a căutat să-l îndepărteze, trimiţându-l la ţară să-i păzească cirezile de vite. Amphitryon a murit luptând alături de Heracles împotriva lui Erginus, regele din Orchomenus.

Amphitryoniades, patronimic purtat de Heracles, în calitatea sa de presupus fiu al lui Amphitryon.

Ampic = Ampycus.

Ampicidul = Ampycides.

Ampycides, patronimic purtat de Mopsus, ca fiu al lui Ampycus.

Ampycus, fiul lui Pelias şi tatăl lui Mopsus.

Amuliu = Amulius.

Amulius, al cincisprezecelea rege al Albei. Era fiul lui Procas şi frate Numitor, care moştenise de drept coroana, şi să se înscăuneze el rege. Temându-se de urmaşii regelui detronat, el îl ucide pe fiul acestuia, Lausus, iar pe fiica lui Numitor, pe nume Rea Silvia, o face vestală pentru a o împiedica să aibă copii. Iubită în taină de zeul Marte, Rea Silvia naşte însă doi gemeni: pe Romulus şi pe Remus. Aflând de existenţa lor, Amulius o aruncă în închisoare şi porunceşte ca cei doi copii să fiu înecaţi în fluviul Tiber. Scăpaţi ca prin minune de la moarte de nişte păstori (după o altă variantă, de o lupoaică), Romulus şi Remus cresc în sălbăticie. În cele din urmă ei îl detronează pe Amulius, înscăunând în locul lui din nou pe bunicul lor Numitor.

Amycus 1. Fiul lui Poseidon şi regele bebricilor. Avea o statură uriasă şi era vestit prin îndemânarea sa la pugilat şi în luptele cu cestul. Când argonauţii au sosit în regatul lui, Amycus l-a provocat pe Pollux la luptă. Cu toată forţa sa, a fost învins de abilitatea eroului, care l-a iertat însă, lăsându-i viaţa în schimbul jurământului că pe viitor avea să-şi cruţe oaspeţii. 2. Unul dintre însoţitorii lui Aeneas.

Amymone, una dintre cele cincizeci de fete ale lui Danaus, căsătorită cu Enceladus, pe care l-a ucis în noaptea nunţii. Ulterior a fost iubită de Poseidon, cu care a avut un fiu, pe Naupilus.

Amyntor, regele dolopilor şi tatăl lui Phoenix. Amyntor a fost ucis de către Heracles.

Amythaon, tatăl lui Bias şi al lui Melapus.

Amythaonius, patronimic purtat de Melampus, ca fiu al lui Amythaon.

Anaces (Ocrotitorii), denumire folosită pentru a-i desemna pe Castor şi Pollux.

Anaxarete, fecioară de familie nobilă, din insula Cyprus. Tratându-l cu aroganţă şi indiferenţă pe Iphis, tânăr de origine umilă care o iubea nebuneşte, l-a determinat în cele din urmă să-şi pună capăt zilelor. Iphis s-a spânzurat de pragul uşii ei. Nici moartea lui nu a mişcat-o însă pe Anaxarete. Singurul gest pe care l-a făcut a fost să se aplece pe fereastră ca să privească, din pură curiozitate, mulţimea care alcătuia convoiul mortuar al nefericitului tânăr. Indignată de nepăsarea ei, Aphrodite a transformat-o pe Anaxarete într-o stană de piatră.

Anixibia, soţia lui Pelias, regele din Iolcus, şi mama lui Acastus.

Ancaeus 1. Unul dintre argonauţi, fiul lui Lycurgus şi al lui Antinoe. A participat la vânătoarea mistreţului din Calydon, în cursul căreia şi-a găsit moartea. 2. Fiul zeului Poseidon cu Astypalaea. A făcut şi el parte din rândul argonauţilor, în calitate de cârmaci al navei Argo după moartea lui Tiphys.

Anceu = Ancaeus.

Anchise = Anchises.

Anchises, fiul lui Capys şi al lui Themis. Înzestrat cu o frumuseţe extraordinară, el a câştigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas. Mai târziu însă, la un ospăţ, el s-a lăudat că fiul său are drept mamă o zeiţă şi a fost, ca pedeapsă, fulgerat de Zeus, rămânând orb (după alţii şchiop) pentru tot restul vieţii. Copilul a fost încredinţat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, şi a fost educat de centaurul Chiron. Când Troia a fost distrusă şi incendiată, Aeneas l-a luat cu sine în pribegie pe bătrânul său tată, care pe atunci avea optzeci de ani. Achises a murit la scurt timp după sosirea lui Aeneas în Sicilia şi a fost înmormântat pe muntele Eryx.

Anchisiades, denumire purtată de Aeneas, ca fiu al lui Anchises.

Anchisiadul = Anchisiades.

Ancile, scut sacru căzut din cer în timpul domniei lui Numa şi de care se spunea că ar fi depins destinele Romei. Pentru a nu fi furat, Numa a poruncit să se făurească alte unsprezece scuturi identice - dintre care el însuşi cu mare greutate îl putea deosebi pe cel adevărat - şi le-a pus în templul Vestei pe toate, dându-le în paza a doisprezece preoţi, numiţi Salii. În fiecare an, la 1 martie, aceştia ieşeau într-o procesiune solemnă închinată zeului Marte, purtând scuturile, cu care înconjurau zidurile Romei.

Andraemon 1. Fiul lui Oxylus şi soţul Dryopei. 2. Tatăl lui Thoas. Căsătorit cu Gorge, fiica lui Oeneus, regele Calydonului, a urmat la tron după moartea socrului său.

Androgeos, fiul lui Minos şi al Pasiphaei. Era un atlet celebru, despre care se spunea că şi-ar fi învins toţi concurenţii cu ocazia jocurilor date de Aegeus la Athenae. Din invidie, Aegeus, l-a trimis să lupte împotriva taurului de la Marathon, împrejurare în care Androgeos şi-a găsit moartea. Pentru a-l răzbuna, Minos a pornit la război împotriva atenienilor. În cele din urmă, prin pacea încheiată, s-a stabilit ca Aegeus să-i dea anual lui Minos drept tribut câte şapte tineri şi şapte tinere, care aveau să servească drept hrană Minotaurului, fiul monstruos al Pasiphaei.

Androgeu = Androgeos.

Andromaca = Andromacha.

Andromacha, fiica lui Eetion, regele cetăţii Thebae din Mysia, şi soţia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis şi Astyanax. După ce şi-a văzut întreaga familie - atât tatăl cât şi cei şapte fraţi - nimicită de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea soţului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de către acelaşi Achilles. Ulterior, grecii i-au omorât şi copilul. Ea însăşi, îndurerată şi neconsolată, a fost luată ca pradă de război de către fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) şi dusă în Epirus. Cu acesta din urmă Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus şi Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lăsat-o pe Andromacha împreună cu regatul său lui Helenus, fratele lui Hector. În timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alături de Helenus, cu care a avut încă un fiu, pe Cestrinus. În sfârşit, după moartea lui Helenus, Andromacha a plecat în Mysia cu fiul ei Pergamus, care a întemeiat acolo cetatea Pergamului.

Andromache = Andromacha.

Andromeda, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindcă mama ei, pe nume Cassiopea, îşi atrăsese mânia zeilor pretinzând că e mai frumoasă decât nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca să pustiască ţara. Oracolul a prezis că păcatul Casiopeei poate fi ispăşit numai de către Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus şi-a sacrificat fiica: el a înlănţuit-o de o stâncă, lăsând-o acolo pradă monstrului. Andromeda e salvată însă de Perseus, la întoarcerea acestuia după izbânda repurtată asupra Meduzei. Cucerit de frumuseţea fetei, Perseus împietreşte monstrul arătându-i chipul Meduzei, dupa care o ia cu el pe Andromeda şi o duce în Argos.

Andromede = Andromeda.

Angitia, divinitate romană despre care se spunea că ar fi fost fiica regelui Aeetes şi sora Medeei.

Anguitia = Angitia.

Anius, profet care a domnit în insula Delos pe vremea războiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se trăgea din Dionysos. Anius s-a căsătorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, Spermo şi Elais. Ele primiseră în dar de la strămoşul lor, Dionysos, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit în vin, grâu sau untdelemn. Când Agamemnon a trecut prin Delos în drum spre cetatea Troiei, Anius, care ştia că războiul avea să se prelungească zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesară soldaţilor. Ele l-au însoţit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urându-li-se, au fugit. Urmărite de greci au implorat sprijinul lui Dionysos, care le-a metamorfozat în porumbei. Se spunea că în amintirea lor ar fi fost oprită, în insula Delos, uciderea porumbeilor.

Anna Perenna, veche divinitate romană. Anna, fiica lui Belus şi sora lui Dido, s-a refugiat după moarte acesteia din urmă în Italia, unde a fost găzduită de Aeneas. Răscolind amintirile şi trecutul eroului, sosirea ei nu e însă privită cu ochi buni de Lavinia, soţia lui Aeneas, care hotărăşte să o piardă. Dido i se înfăţişează Annei în vis şi îi dezvăluie uneltirile Laviniei. Înspăimântată, Anna părăseşte în miez de noapte palatul lui Aeneas şi se aruncă în apele râului Numicius. Transformându-se în nimfă, ea devine nemuritoare, luând numele de Anna Perenna.

Antaeus, unul dintre giganţi, fiul lui Poseidon şi al Geei. Sălăşluia în Libya şi avea obiceiul să provoace la luptă şi să ucidă pe toţi cei care treceau pe acolo. Era invulnerabil datorită faptului că-şi reînnoia puterea ori de câte ori o atingea pe mama sa Gaea (pamântul). Heracles a izbutit să-l ucidă ţinându-l suspendat în aer.

Antenor, unul dintre troieni, sfătuitor şi prieten apropiat al lui Priamus. I-a găzduit pe Menelaus şi pe Odysseus în casa sa atunci când au venit cu solie din partea grecilor şi i-a sfătuit pe troieni să evite războiul, înapoind-o pe Helena soţului ei. După o altă versiune, Antenor şi-ar fi trădat neamul, trecând de partea grecilor şi ajutând la introducerea calului de lemn în cetate. Oricum, cu ocazia măcelului grecii i-au cruţat viaţa. După incendierea cetăţii, Antenor s-a refugiat împreună cu familia lui în Italia.

Anteros, zeu al dragostei reciproce. Era fiul lui Ares şi al zeiţei Aphrodite şi fratele lui Eros.

Anteu = Antaeus.

Anticlea, fiica lui Autolycus, soţia lui Laertes şi mama lui Odysseus. Îndurerată de îndelungata absenţă a fiului ei, şi-a pus singură capăt zilelor.

Anticlia = Anticlea.

Antigona = Antigone.

Antigone, fiica lui Oedipus, regele cetăţii Thebae, născută din dragostea incestuoasă a acestuia cu mama sa, Iocasta, şi soră cu Ismene, Eteocles şi Polynices. După ce oracolul lui Tiresias a dezvăluit crima şi incestul săvârşit şi Oedipus s-a pedepsit singur, scoţându-şi ochii şi pornind orb în pribegie, Antigone şi-a însoţit tatăl, devenit cerşetor. După moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reîntors la Thebae, unde a trăit alături de sora sa Ismene. Între timp cei doi fraţi, Eteocles şi Polynices, muriseră în luptă, ucigându-se reciproc. Încălcând porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices să fie îngropat, Antigone presară ţărână peste trupul neînsufleţit al fratelui ei, îndeplinind în felul acesta ritualul înmormântării. Pentru acest gest ea e condamnată de Creon să fie îngropată de vie în mormântul labdacizilor. Antigone se spânzură în închisoare, iar Haemon, logodniculei şi fiul lui Creon, se sinucide.

Antilochus, fiul lui Nestor, pe care l-a întovărăşit în războiul troian. S-a distins pe câmpul de luptă prin curaj şi vitejie. Prieten cu Achilles, este cel care i-a adus la cunoştinţă acestuia vestea morţii lui Patroclus. El însuşi a fost ucis în luptă, după o versiune de către Memnon, fiul lui Eos (sau de către Hector), după o alta apărându-şi tatăl cu trupul său.

Antiloh = Antilochus.

Antinou = Antinous.

Antinous, unul dintre pretendenţii Penelopei, care i-a asmuţit pe ceilalţi să-l omoare pe Telemachus. A fost primul ucis de Odysseus la întoarcerea sa acasă.

Antiope 1. Fiica lui Nycteus, regele cetăţii Thebae. A fost iubită de Zeus, cu care a născut doi fii, pe Amphion şi pe Zethus. Persecutată de unchiul ei Lycus şi de Dirce, soţia acestuia, Antiope e despărţiţă de copiii ei şi ţinută mult timp prizonieră. După mulţi ani ea reuşeşte să-şi reîntâlnească copiii care, ca să o răzbune, îi omoară pe Lycus şi pe Dirce. Mâniat de moartea Dircei, se spunea că Dionysos i-ar fi luat minţile Antiopei. 2. Una dintre amazoane, cu care a avut un fiu, pe Hippolytus (sau Demophon) (vezi şi Theseus).

Antiphates, regele lestrigonilor, neam de canibali, care cu ocazia trecerii lui Odysseus pe lângă coasta Siciliei i-a distrus toate corăbiile, cu excepţia celei pe care se afla eroul.

Anubis, divinitate egipteană al cărei cult a pătruns, cu timpul, atât în Grecia cât şi în Italia. Era reprezentată cu trup de om şi cap de şacal.

Apharetidae, patronimic purtat de Idas şi de Lynceus, ca fii ai lui Aphareus.

Aphareus, rege al Messeniei, tatăl lui Idas şi al lui Lyncus.

Aphrodite, una dintre cele mai mari divinităţi ale lumii greceşti, împrumutată ulterior şi de romani şi asimilată cu Venus. Aphrodite era zeiţa dragostei şi a frumuseţii. Cu privire la naşterea sa existau două versiuni: după una, era fiica lui Zeus şi a Dionei, după cea de-a doua s-ar fi născut din spuma mării. Căsătorită cu Hephaestus, a fost iubită de Ares, zeul războiului, de Dionysos, Hermes şi Poseidon, dintre zei, iar dintre muritori de Anchises şi Adonis. A avut mai mulţi copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros şi pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas etc. În legătură cu farmecul şi puterea Aphroditei circulau numeroase legende: un episod cunoscut este acela al infidelităţii ei faţă de Hephaestus care, descoperind legătura ei cu Ares, a chemat toţi zeii Olympului drept martori, surprinzându-i împreună pe cei doi. Un alt episod, celebru de data aceasta, este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris, zeiţă vrajbei, şi revendicat în egală măsură de Hera, Athena şi Aphrodite, să fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeiţe s-au înfăţişat înaintea lui Paris pe muntele Ida şi au început să-şi laude farmecele, promiţându-i fiecare câte un dar. Cucerit de frumuseţea Aphroditei şi de darul făgăduit de ea - acela de a o lua de soţie pe cea mai frumoasă muritoare, pe Helena - Paris i-a dat ei mărul. Alegerea Aphroditei şi răpirea Helenei au constituit originea războiului troian. În cursul acestui război, în care rivalele ei, Hera şi Athena, au sprijinit tabăra adversă, Aphrodite i-a ajutat în mod constant pe troieni, în special pe Paris şi pe Aeneas. Ea a fost chiar rănită în luptă de către Diomedes. Dacă nu a putut împiedica moartea lui Paris şi distrugerea Troiei, în schimb, salvarea lui Aeneas se datoreşte Aphroditei, care l-a ajutat să ajungă pe ţărmurile Italiei. Tot datorită acestui fapt zeiţa era socotită, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei. Aphrodite avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, cu precădere în insulele Cyprus şi Cythera.

Apis 1. Fiul lui Phoroneus şi rege al Argosului. De la el întreaga provinie a Peloponnesului a luat numele de Apia. 2. Vraci înzestrat cu darul profeţiei şi despre care se spune că ar fi fost fiul lui Apollo. 3. Bou sacru de le Memphis, pe care egiptenii îl considerau zeu.

Apollo, una dintre cele mai mari divinităţi ale mitologiei greceşti. Era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi refuzase Letonei un loc unde să poată naşte, Poseidon a scos la iveală, din malurile mării, insula Delos (vezi şi Asteria. Acolo, după nouă zile şi nouă nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo şi pe Artemis. Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după naştere Apollo, al cărui arc şi ale cărui săgeţi deveniseră temute, a plecat la Delphi, unde a ucis şarpele Python, odinioară pus de Hera să o urmărească pe Leto şi care ulterior devenise spaima întregului ţinut. După aceea Apollo a înfiinţat acolo propriul său oracol, instaurând totodată şi Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea şi denumire purtată de zeu, aceea de Pythius). Un alt episod care i se atribuia era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepius, iniţiat de centaurul Chiron în tainele medicinei, nu s-a mai mulţumit să vindece, ci a început să-i învie pe cei morţi. Acest fapt a atras asupra sa mânia lui Zeus, care l-a omorât cu trăsnetul său. Îndurerat de pierderea lui şi neputând să se răzbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului său pe ciclopi, ucigându-i la rândul său, cu săgeţile lui. Singura vină a acestora era faptul că făuriseră trăsnetul lui Zeus. Drept pedeapsă pentru actul său necugetat, Apollo a fost osândit de Zeus să slujească timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El şi-a ispăşit pedeapsa păzind turmele lui Admetus. Apollo a iubit numeroase nimfe şi muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra, şi uneori chiar tineri ca Hyacinthus şi Cyparisus. Zeul era înfăţişat ca un tânăr frumos şi înalt, cu o statură zveltă şi impunătoare. Atributele lui erau multiple: iniţial, Apollo era considerat ca o divinitate temută, răzbunătoare care, justificat sau nu, răspândea molimi sau pedepsea cu săgeţia aducătoare de moarte pe oricine îi stătea împotrivă. Era socotit totodată zeu vindecător, priceput în arta lecurii, şi tatăl lui Asclepius. Avea darul profeţiei, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea că, îndrăgostit fiind de Cassandra, fiica lui Priamus, Apollo ar fi iniţiat-o şi pe ea în această taină. Mai târziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei şi al artelor frumoase. Era înfăţişat, în această calitate, înconjurat de muze, pe muntele Parnassus. Apollo era zeul invocat în călătorii, de cei care navigau pe mare, care proteja oraşele şi noile construcţii. Se spunea că împreună cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetăţii Megara, care fusese distrusă. În sfârşit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici şi epitetul de Phoebus) şi era identificat adesea cu însuşi Soarele. Era serbat în numeroase centre ale lumii greceşti: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc. Având, aşa cum s-a arătat, un rol preponderent în mitologia greacă, Apollo a fost împrumutat de timpuriu şi de alte neamuri. Era, de pildă, onorat de vechii etrusci şi mai târziu a fost adoptat şi de romani. În cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollonares, şi tot acolo, pe vremea împăratului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite.

Apolo = Apollo.

Apsyrtos = Absyrtus.

Arachne, tânără ţesătoare din Lydia, fiica lui Idmon din Colophon, vestită pentru măiestria cu care-şi ţesea pânzele. Sfidând-o cu îndemânarea ei pe zeiţa Athena, patroana ţesătoarelor şi a torcătoarelor, se spunea că zeiţa însăşii ar fi coborât din Olympus pentru a-i vedea pânzele. Între cele două începe o întrecere: Athena înfăţişează pe pânzele ei chipurile celor doisprezece zei ai Olympului şi scene care zugrăvesc pedepsele la care au fost supuşi muritorii ce au încercat să se răzvrătească împotriva ordinii divine. Arachne ţese, la rândul ei, pânze pe care zugrăveşte scene de iubire dintre zei şi muritori. Înfuriată, zeiţa îi sfâşie pânzele. Atunci, disperată, Arachne se spânzură. Athena, în ultima clipă de milă, o transformă într-un păianjen, sortit de atunci să-şi ţeasă pânza la infinit.

Arahne = Arachne.

Arcas, regele arcadienilor, de la care se presupune că-şi trăgea numele Arcadia. Era fiul lui Zeus cu nimfa Callisto şi nepotul regelui Lycaon. Într-o zi, la o vânătoare, Arcas a fost cât pe ce să-şi omoare propria-i mamă, metamorfozată de Hera într-o ursoaică. Pentru a împiedica acest sacrilegiu, Zeus i-a transformat pe amândoi, atât pe Callisto cât şi pe Arcas, în două constelaţii (vezi şi Arctos).

Arcesius, tatăl lui Laertes şi bunicul lui Odysseus.

Archemorus, fiul lui Lycurgus, regele Nemeei. Când cei şapte eori porniţi împotriva cetătii Thebae au trecut prin Nemea, ei au silit-o pe Hypsipyle, doica lui Archemorus, să le arate drumul. Punând un moment copilul jos lângă o fântână, pe iarbă, ca să-i poată îndruma, Hypsipyle l-a găsit la întoarcere mort, muşcat de un şarpe. Grecii au văzut în moartea copilului un semn funest trimis de zei. Cu toate acestea, după ce l-au plâns pe Archemorus şi au instituit în amintirea lui Jocurile Nemeiene, ei şi-au continuat expediţia.

Archeptolemus, participant la războiul troian. Era fiul lui Iphitus, regele din Elis. A fost ucis de către Aiax în timp ce lupta alături de Hector.

Archias, unul dintre urmaşii lui Heracles şi presupus întemeietor al Syracusei.

Arctos, denumire purtată de Arcas şi de mama sa Callisto, după ce au fost transformaţi în două constelaţii situate în apropiere de Polul Nord (Ursa Major şi Ursa Minor).

Ares, în mitologia greacă, zeul războiului. Se număra printre cei doisprezece mari zei ai Olympului şi era fiul lui Zeus şi al Herei. Cu toate acestea, era dispreţuit de părinţii săi şi de către ceilalţi zei, mai ales de către Athena, datorită caracterului său violent, sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deşi era simbolul forţei războinice, brutale. În războiul troian, de pildă, la care participă luptând alături de Hector, el este rănit de către Diomedes cu ajutorul Athenei şi silit să o ia la fugă. Când sare în ajutorul fiului său, care avea să fie ucis de Heracles, Ares e de asemenea rănit de către erou şi silit să se retragă. La fel, zeul e silit să îndure ca Penthesilea, fiica sa şi una dintre amazoane, să fie ucisă de către Achilles fără să poată face nimic. De numele lui Ares e legat şi Areopagul, colina unde, la Athenae, se judecau crimele de natură religioasă. Se credea că la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindcă voia să-i necinstească fiica, pe Alcippe. Adus de către Poseidon în faţa judecăţii zeilor, pe aceeaşi colină, spre a fi osândit pentru crima săvârşită, Ares a fost însă iertat. Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau era celebră legătura dintre el şi Aphrodite, legătură dată în vileag de către soţul acesteia, Hephaestus. Cultul lui Ares a fost adus în Grecia din Thracia. La romani Ares era identificat cu zeul Marte.

Arete, soţia lui Alcinous şi mama lui Nausicaa.

Arethusa, una dintre nimfele care o însoţeau în vânătoare pe zeiţa Artemis. Ca să scape de urmărirea lui Alpheus, a fost transformată de zeiţă, la rugămintea ei, într-un izvor.

Aretusa = Arethusa.

Argo, numele faimoasei corăbii - construite de Argus, fiul lui Phrixus, - care l-a purtat pe Iason împreună cu însoţitorii lui spre Colchis, în căutarea Lânii de Aur.

Argonautae, cei cincizeci de eroi care au alcătuit echipajul corabiei Argus. Printre ei se numărau: Heracles, Orpheus, Castor, Pollux, Theseus etc. Argonauţii l-au însoţit pe Iason în faimoasa expediţie organizată de acesta, la porunca lui Pelias, regele din Iolcus, care-i ceruse să-ia ducă Lâna de Aur. După un drum lung, pe mare, drum presărat cu multe peripeţii, corabia argonauţilor a ajuns în Colchis. Acolo regele Aeetes le-a făgăduit că le va da Lâna de Aur după ce Iason va fi săvârşit o serie de isprăvi: el trebuie sa are un câmp înjugând la acelaşi plug doi tauri cu copite de aramă şi care scoteau flăcări pe nări, după care urma să semene acolo dinţii unui dragon. Din această sămânţă neobişnuită avea să iasă un neam de războinici, e care trebuia să-i biruie în luptă. Cu ajutorul Medeei, fiica lui Aeetes, care se pricepea la vrăji, Iason a izbutit să iasă victorios din toate aceste încercări. La sfârşit Aeetes nu a mai vrut însă să-şi ţină făgăduiala. Atunci, sprijinit din nou de Medea, căreia i-a făgăduit să o ia în căsătorie, Iason a reuşit să fure preţioasa Lână de Aur şi să fugă cu ea. Din nou datorită Medeei, pe care a luat-o cu el, corabia a scăpat de urmărirea lui Aeetes, care se luase după fugari (vezi şi Absyrtus). Pe drum, la întoarcere, argonauţii au avut de înfruntat alte numeroase vitregii ale sorţii, după care, în cele din urmă, au ajuns cu bine în patrie.

Argonauţi = Argonautae.

Argus 1. Monstru fabulos, născut din Agenor (sau Arestor). Avea o sută de ochi, din care, atunci când dormea, se închideau doar o parte, ceilalţi rămânând deschişi. A fost pus de Hera să o păzească pe Io, care fusese metamorfozată în vacă. Ca să-şi scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes să-l ucidă pe temutul ei paznic. După o legendă Argus ar fi fost omorât de o piatră aruncată de la distanţă de Hermes; după alta, i s-ar fi tăiat capul, după ce zeul l-a adormit mai înainte cântându-i cu fluierul lui Pan. După moarte, se spunea că Hera a semănat cei o sută de ochi ai lui Argus pe coada păunului, pasăre care îi era dedicată. 2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul Athenei corabia Argo.

Arheptolem = Archeptolemus.

Ariadna = Ariadne.

Ariadne, fiica regelui Minos şi a Pasiphaei. Când Theseus a sosit în Creta pentru a se lupta cu Minotaurul, Ariadne, care se îndrăgostise de erou, l-a ajutat să iasă din coridoarele întortocheate ale labirintului călăuzindu-se după un fir care i-a arătat calea de întoarcere. Ca să o scape de mânia lui Minos, Theseus i-a făgăduit Ariadnei să o ia cu el la Athenae. A părăsit-o însă pe drum, în insula Naxos, unde, după o variantă, a fost ucisă de către Artemis. După o altă legendă, Dionysos, care trecea pe acolo, s-ar fi îndrăgostit de tânăra fată şi ar fi luat-o în căsătorie. Ca dar de nuntă el i-a oferit o coroană de aur, făurită de Hephaestus, coroană care mai târziu a fost transformată într-o constelaţie.

Arion, cântăreţ din Lesbos, care a trăit la curtea lui Periander, tiranul cetăţii Corinthus. În timp ce se întorcea în patrie învingător şi încărcat cu daruri, în urma unui concurs câştigat în Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca să-l prade. Prevenit în somn de către Apollo de pericolul care-l pândea, Arion a cerut voie echipajului ca, înainte de a muri, să mai cânte încă o dată. Când i-au auzit cântecul, delfinii lui Apollo i-au alergat în ajutor. Sărind în apă, el a fost purtat în spate de către unul dintre ei şi a reuşit să ajungă teafăr la ţărm. Acolo i-a istorisit păţania lui Periander. Când corabia a ajuns în port, marinarii şi-au primit pedeapsa meritată. Se spunea că Apollo ar fi transformat atât lira lui Arion cât şi delfinul care l-a salvat în două constelaţii.

Aristaeus, fiul lui Apollo şi al nimfei Cyrene. Căsătorit fiind cu Autonoe, fiica lui Cadmus, cu care a avut la rândul lui un fiu, pe Actaeon, Aristaeus s-a îndrăgostit de Eurydice, soţia lui Orpheus. În timp ce o urmărea fugărind-o de-a lungul unui râu, Eurydice a fost muşcată de un şarpe. Moartea ei a atras asupra lui Aristaeus mânia zeilor. Ispăşindu-şi vina, el a fost în cele din urmă iertat şi primit în rândul semizeilor. Aristaeus era considerat ca protector al păstorilor şi se spunea că i-ar fi învăţat pe oameni cum să planteze viţa de vie şi cum să crească albinele.

Aristeu = Aristaeus.

Arsinoe 1. Fiica lui Phegeus, căsătorită cu Alcmaeon. 2. Doica lui Orestes.

Artemida = Artemis.

Artemis, în mitologia greacă, zeiţa vânătorii, asimilată de timpuriu de către romani cu Diana, o veche divinitate de origine italică. Artemis, soră geamănă cu Apollo, era fiica lui Zeus şi a lui Leto. La început a avut aceleaşi atribute cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi şi moarte printre muritori. Artemis îşi secondează fratele în numeroase acţiuni: îl însoţeşte în exil atunci când Apollo ispăşeşte omorârea Pythonului, e alături de el în războiul troian, participă împreună la uciderea copiilor Niobei etc. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificată cu Selene (Luna). Mai târziu, Artemis capătă atribute de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiţă a vânătorii era înfăţişată ca o fecioară sălbatică, singuratică şi care cutreiera pădurile însoţită de o haită de câini, dăruiţi de Pan, ucigând animalele cu arcul şi cu săgeţile ei făurite de Hephaestus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toţi cei care încercau să se apropie de ea (vezi Actaeon şi Orion) sau, dacă la rându-i încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece şi stranie (vezi Endymion).

Artemis din Ephesus, divinitate de origine asiatică, pe care grecii au găsit-o în Ionia la sosirea lor acolo. Era socotită drept zeiţă a fertilităţii, a rodirii pământului şi nu avea nimic în comun cu Artemis din mitologia greacă, în afară de nume.

Ascalaphus 1. Fiul lui Ares şi al Astyochei. A luptat împotriva Troiei şi a fost ucis de către Deiphobus. 2. Fiul lui Acheron şi al unei nimfe a Styxului. A fost transformat de Demeter în bufniţă, pentru că a fost singurul martor care a văzut-o pe Persephone mâncând din rodia care urma să o lege de lumea subpământeană.

Ascaniu = Ascanius.

Ascanius, numit şi Iulus, era fiul lui Aeneas şi al Creusei. A fost luat de tatăl său din Troia incendiată şi purtat în peregrinările acestuia până în Italia. Acolo, după moartea lui Aeneas, a întemeiat cetatea Alba Longa, peste care a domnit. Era considerat drept întemeietorul gintei Iulia.

Asclepiades, denumire purtată de Podalirius şi de Machaon, fiii lui Asclepius, care moşteniseră de la tatăl lor darul tămăduirii.

Asclepiadul = Asclepiades.

Asclepius, fiul lui Apollo cu muritoarea Coronis şi zeul medicinii. A fost crescut de mic de centaurul Chiron, care l-a iniţiat în tainele lecuirii şi l-a deprins să vâneze. Asclepius a avut doi fii: pe Machaon şi pe Podalirius, vestiţi datorită priceperii lor în arta tămăduirii, şi patru fete, printre care se număra şi Hygiea, zeiţa sănătăţii. Datorită faptului că nu s-a mulţumit să vindece numai bolile, ci a readus şi morţii la viaţă, Asclepius şi-a atras mânia lui Zeus, care l-a ucis cu trăsnetul sau. După moarte el a fost pus printre constelaţii. I se aduceau onoruri divine, în special în Epidaurus, şi i se sacrifica, de obicei, un cocoş. Atributele sale erau toiagul şi şarpele.

Asteria, fiica titanului Coeus şi a Phoebei şi soră cu Leto. S-a căsătorit cu Perses şi a avut, a rându-i, o fiică, Hecate. Ca să scape de urmărirea lui Zeus, care se îndrăgostise de ea, Asteria, luând înfăţişarea unei prepeliţe, s-a aruncat în mare. A fost metamorfozată într-o insulă, numită iniţiat Ortygia şi devenită ulterior insula Delos, singurul colţ de uscat din lume care i-a oferit ospitalitate lui Leto atunci când trebuia să-i nască pe Apollo şi Artemis.

Asterion, rege din Creta care s-a căsătorit cu Europa după ce aceasta a fost iubită de Zeus.

Asterius = Asterion.

Astianax = Astyanax.

Astraea, fiica lui Zeus şi a lui Themis. Era zeiţa dreptăţii. Se spunea că în timpul vârstei de aur ar fi trăit printre oameni. Mai târziu neamul oamenilor înrăindu-se, Astraea s-a urcat la cer, transformându-se în constelaţia Fecioarei (Virgo).

Astraeus, unul dintre titani, căsătorit cu Eos (Aurora). Era considerat drept tatăl vânturilor şi al stelelor.

Astrea = Astraea.

Astreu = Astraeus.

Astyanax, fiul lui Hector şi al Andromachăi. După moartea lui Hector şi după terminarea războiului, grecii l-au ucis pe Astyanax, aruncându-l din înaltul cetăţii, de teamă ca nu cumva, mai târziu, să restabilească dinastia troiană.

Astydamia 1. Soţia lui Acastus (numită şi Hippodamia. 2. Una dintre soţiile lui Heracles şi mama lui Tlepolemus.

Atalanta, fiica lui Iasus şi a Clymenei. Părăsită pe o stâncă de către tatăl ei, care dorise un băiat şi nu o fată, Atalanta a fost alăptată de către o ursoaică şi crescută în sălbăticia codrilor. Mai târziu ea a învăţat să vâneze, întocmai ca Artemis, zeiţa ei protectoare. Urmând pilda acesteia, Atalanta a jurat să rămână pururea fecioară. Preţuită de mulţi pentru frumuseţea ei - printre alţii şi de Meleager, alături de care a participat la vânătoarea mistreţului din Calydon - Atalanta s-a văzut în cele din urmă nevoită să se căsătorească. Ea era vestită pentru iuţeala picioarelor sale şi era învingătoare la toate întrecerile la care a participat. Aşadar, a făgăduit să se căsătorească cu acela care o va întrece în iuţeală. Mulţi au încercat fără să reuşească şi au fost ucişi cu suliţa de fecioara neînduplecată. Ea îi ajungea întotdeauna din urmă, după ce mai întâi le acorda un avans. Unul singur a izbutit să o întreacă, cu ajutorul Aphroditei: Milanion. Zeiţa i-a dăruit lui Milanion trei mere de aur din Grădina Hesperidelor. În timpul cursei, acesta a lăsat să-i cadă merele unul câte unul. Atalanta, neputându-şi stăpâni curiozitatea, s-a oprit să le culeagă şi, în felul acesta, a pierdut din timp şi a fost învinsă. Ea s-a căsătorit cu Milanion şi au trăit amândoi fericiţi până în ziua în care, cu ocazia unei vânători, au profanat un sanctuar al lui Zeus, în care se adăpostiseră. Indignat de sacrilegiul comis, zeul i-a pedepsit transformându-i în lei.

Atamante = Athamas.

Atamantida = Athamatis.

Atamantidul = Athamantides.

Atena = Athena sau Athenae.

Athamantides, patronimic purtat de Palaemon (sau Melicertes), fiul lui Athamas.

Athamantis, patronimic purtat de Helle, fiica lui Athamas.

Athamas, rege beoţian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a căsătorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: Phrixus şi Helle. Mai târziu, îndrăgostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urmă: pe Learchus şi pe Melicertes. Geloasă pe copiii din prima căsătorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus şi Helle au fost salvaţi însă de la moarte, chiar în momentul în care erau duşi la altar spre a fi sacrificaţi, de un berbec cu lâna de aur, dăruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a răpit copiii, purtându-i prin văzduh până în Colchis. Mai târziu Phrixus avea să-l ucidă, jupuindu-i faimoasa lână (vezi şi Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas îşi ucide propriul fiu, născut cu Ino, pe Learchus. De disperare, mama se aruncă în mare împreună cu Melicertes şi amândoi sunt transformaţi în divinităţi marine. Gonit din Boeotia în urma crimei săvârşite, Athamas e nevoit să rătăcească vreme îndelungată prin lume, până când, în cele din urmă, se stabileşte în Thessalia. De la el ţinutul înconjurător a primit numele de Athamantia.

Athena, una dintre cele mai mari divinităţi ale mitologiei greceşti, identificată de romani cu zeiţa Minerva. Era zeiţa înţelepciunii, pe care grecii o mai numeau şi Pallas Athena sau, pur şi simplu, Pallas. Athena era fiica lui Zeus şi a lui Metis. Zeus a înghiţit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, aşa încât Athena a ieşit direct din capul lui Zeus, cu arme şi armură cu tot. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat cerul şi pământul. Athena era simbolul atributelor unite ale părinţilor ei. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată cu înţelepciunea şi prudenţa lui Metis. Zeiţă războinică, reprezentată cu coif, suliţă şi egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei, Athena a jucat un rol important în lupta împotriva giganţilor. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susţine, neputând uita jignirea adusă de Paris. Este cunoscută disputa dintre Athena şi Poseidon cu prilejul împărţirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din doi care-i va dărui bunul cel mai de preţ. Poseidon i-a dăruit calul, iar Athena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câştigat în felul acesta întrecerea şi a devenit patroana cetăţii Athenae, care-i poartă de atunci numele. Athena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meşteşugurilor, a literaturii şi a agriculturii, a oricărei acţiuni care presupunea ingeniozitate şi spirit de iniţiativă. Ea patrona viaţa socială şi cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunaţi în areopag şi apărătoarea lor în războaie.

Athenae, cea mai importantă cetate a Atticei. Întemeiată de Cecrops, a purtat la început numele de Cecropia. Ulterior, în urma disputei dintre Poseidon şi Athena, dispută care s-a soldat cu victoria acesteia din urmă, cetatea a preluat numele zeiţei.

Athene = Athena.

Atlantiades, patronimic purtat de Hermes, ca urmaş al lui Atlas.

Atlantiadul = Atlantiades.

Atlantide = Atlantides.

Atlantides, patronimic purtat de cele şapte fiice ale lui Atlas: Alcyone, Asterope, Celaeno, Electra, Maia, Merope şi Taygeta. După moarte ele au fost transformate într-o constelaţie (vezi Pleiades).

Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus şi al Clymenei şi frate cu Epimetheus şi cu Prometheus. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus (vezi Atlantides), şi cu Hesperia (vezi Hesperides). Atlas a participat la lupta dintre giganţi - prima generaţie de divinităţi monstruoase, violente - şi olimpieni. Învins de către aceştia din urmă, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osândit să poarte veşnic pe umerii săi bolta cerească. Conform unei alte tradiţii, Atlas ar fi fost împietrit de către Perseus, fiind transformat în stâncă la vederea chipului Meduzei.

Atreu = Atreus.

Atreus, fiul lui Pelops şi al Hippodamiei şi frate cu Thyestes. Cu concursul mamei lor, Atreus şi Thyestes l-au ucis pe Chrysippus, fratele lor vitreg, atrăgându-şi prin această crimă mânia şi blestemul tatălui lor. Izgoniţi de Pelops din pisa, ei s-au refugiat la curtea lui Eurystheus, regele din Mycenae. După moartea acestuia, Atreus, căsătorit între timp cu Aerope, fiica lui Eurystheus, i-a urmat la tron. Aflând că Thyestes îi necinsteşte casa, deoarece este amantul soţiei sale, Atreus se gândeşte să se răzbune: mai întâi îl izgoneşte, apoi, prefăcându-se că l-a iertat, îl recheamă şi-l pofteşte la un banchet, unde-l ospătează cu carnea propriilor lui copii, pe care-i ucisese între timp. Descoperind adevărul, Thyestes fuge îngrozit la curtea lui Thesprotus. Acolo, supunându-se poruncii unui oracol, el săvârşeşte un incest cu propria lui fiică - Pelopia. În urma acestui incest, Pelopia - fără să ştie că tatăl fiului ei este de fapt propriul ei tată - dă naştere lui Aegisthus. Între timp, Atreus, blestemat de către zei împreună cu întregul neam al atrizilor (vezi şi Agamemnon) pentru fapta lui criminală, porneşte în căutarea lui Thyestes pentru a-l aduce înapoi. Ajunge la Thesprotus, se căsătoreşte cu Pelopia, pe care o ia drept fiica acestuia şi îl înfiază pe Aegisthus fără să ştie al cui fiu este. După trecerea anilor, Atreus îl îndeamnă pe Aegisthus să-şi ucidă tatăl. Aegisthus îl omoară însă e Atreus şi-l înscăunează pe Thyestes.

Atridae, patronimic purtat de Agamemnon şi de Menelaus în calitatea lor de descendenţi ai lui Atreus.

Atrizi = Atridae.

Atropos, una dintre cele trei zeiţe ale sorţii, denumite de greci Moire, iar de romani Parce.

Attis 1. Tânăr şi frumos păstor din Phrygia, de care s-a îndrăgostit zeiţa Cybele. După ce i-a făgăduit să-i fie pururea credincios, Attis şi-a călcat jurământul, îndrăgostindu-se de o nimfă. Mâniată, zeiţa i-a luat minţile şi, într-un acces de nebunie, Attis s-a automutilat. El a fost metamorfozat de Cybele în pin. 2. Unul dintre troienii care l-au însoţit pe Aeneas în Italia.

Atys = Attis.

Augeas = Augias.

Augias, rege din Elis, vestit pentru nenumăratele sale cirezi de vite (vezi şi Heracles).

Aurora, zeiţa dimineţii şi a primelor raze de soare. În mitologia romană era socotită o divinitate de importanţă secundară, fiind preluată de la greci (vezi Eos).

Auson, fiul lui Odysseus şi al lui Calypso şi strămoşul ausonilor.

Autochthones = Aborigines.

Autolycus, fiul lui Hermes şi tatăl Anticleei. Era socotit cel mai şiret dintre muritori.

Autonoe, fiica lui Cadmus şi soră cu Agave. S-a căsătorit cu Aristaeus, cu care a avut un fiu, pe Actaeon.


Line



A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z




23 feb 1999 -