Index Index

Mitologie




A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z


Line


Dactili = Dactyli.

Dactyli, genii care în vechime populau - conform unei legende - muntele Ida şi care, alături de cureţi, au ocrotit copilăria lui Zeus.

Daedalus, personaj mitic, unul dintre urmaşi lui Erechtheus, regele cetăţii Athenae. Meşter iscusit în arta sculpturii, a picturii şi a construcţiilor, Daedalus era în antichitate întruchiparea ingeniozităţii şi a spiritului inventiv în materie de artă. După ce l-a iniţiat în tainele meşteşugurilor pe nepotul său, Talos (după alţii Perdix), se spunea că l-ar fi ucis din gelozie, acesta din urmă dovedindu-se mai iscusit decât el. În urma acestei crime Daedalus a fost silit să părăsească Athenae şi să se refugieze în insula Creta. Acolo regele Minos l-a primit cu bunăvoinţă la curtea sa. Daedalus şi-a atras însă în curând mânia regelui, construind o vacă, simulacru de lemn, în care s-a ascuns Pasiphae, soţia regelui, ca să se împreuneze cu un taur. Din această împreunare monstruoasă s-a născut Minotaurul. La porunca regelui, Daedalus a înălţat faimosul labirint în care avea să fie închis Minotaurul. Drept răzbunare pentru faptul că a fost complicele reginei, Minos a poruncit ca intrarea în labirint să fie zidită şi Daedalus să fie închis înăuntru, împreună cu fiul său, Icarus. Ingeniozitatea lui Daedalus s-a vădit o dată mai minunată. El a construit nişte aripi lipite cu ceară, cu ajutorul cărora cei doi şi-au luat zborul către înălţimi, peste mare. Mânat de ambiţia nebunească de a atinge soarele, Icarus şi-a găsit moartea în acest zbor neobişnuit. Daedalus a izbutit însă să ajungă pe ţărmurile Siciliei, unde regele Cocalus i-a oferit ospitalitate. Pornit în căutarea lui, Minos a reuşit să-i dea de urmă şi a sosit la curtea lui Cocalus, dar a fost ucis de fetele acestuia. Drept mulţumire, se spune că Daedalus ar fi ridicat în Sicilia numeroase monumente şi construcţii.

Dafne = Daphne.

Dafnis = Daphnis.

Damaste = Damastes.

Damastes, tâlhar înzestrat cu o forţă supraomenească şi care ataca trecătorii pe drumul dintre Megara şi Athenae. El avea două paturi, unul mare şi altul mic şi înainte de a ucide oamenii, îi tortura întinzându-i pe cei mici de statură până la măsura patului mare, sau tăindu-le picioarele celor înalţi ca să încapă în patul cel mic. Damastes a fost ucis de către Theseus. Era pomenit adesea şi sub numele de Procrustes (sau Polypemon).

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, şi a Eurydicei. Temându-se de împlinirea unui oracol care-i prezisese că va muri de mâna fiului lui Danae, Acrisius îşi închide fata într-un turn înalt la care nici un muritor nu putea ajunge. Transformat în ploaie de aur, Zeus reuşeşte însă să se strecoare până în iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naşte Perseus. ca să o piardă pe ea şi pe fiul ei, Acrisius îi închide într-un cufăr şi-i abandonează pe apă, pradă valurilor. Danae, ocrotită de Zeus, reuşeşte însă să scape cu viaţă şi să ajungă în insula Seriphus. Acolo e primită la curtea regelui Polydectes, care se îndrăgosteşte de ea. După trecerea anilor regele vede însă că fiul este o piedică în cucerirea mamei. De aceea el îl trimite pe Perseus departe, cu gândul ascuns că-şi va găsi moartea în lupta cu Meduza. Perseus se înapoiază însă victorios. Împreună cu mama sa, se întoarce în Argos unde, fără voia lui - ca o împlinire a oracolului - îşi ucide bunicul.

Danai, denumire purtată de greci în general, de locuitorii Argosului în special, socotiţi urmaşi ai lui Danaus.

Danaide = Danaides.

Danaides, cele cincizeci de fiice ale lui Danaus, regele Argosului. Când Aegyptus, fratele lui Danaus, a sosit în Argos cu cei cincizeci de feciori ai lui, Danaus le-a făgăduit să-i însoare cu fetele sale. Un oracol însă îi prezisese că va muri de mâna unuia dintre nepoţii săi. Pentru a zădărnici prezicerea, Danaus le-a cerut fetelor lui să-şi ucidă soţii în noaptea nunţii. Danaidele s-au ţinut de cuvânt, singură Hypermnestra cruţând viaţa soţului ei, Lynceus. Mai târziu el îşi va ucide socrul, drept răzbunare pentru moartea fraţilor săi, împlinind oracolul. Pentru crimele săvârşite, danaidele au fost condamnate să umple veşnic, în Hades, un butoi fără fund.

Danaus, fiul şi urmaşul lui Belus la tronul Libyei şi frate cu Aegyptus. Temându-se de cei cincizeci de nepoţi ai săi, fiii lui Aegyptus, Danaus părăseşte Libya împreună cu fetele sale, tot cincizeci la număr, şi se stabileşte în Argos. Aici este mai întâi oaspetele regelui Gelanor, iar după aceea e ales el însuşi rege. A fost ucis de mâna lui Lynceus (vezi şi Danaides).


Daphne, nimfă, fiica lui Peneus, zeul apei cu acelaşi nume, după o versiune, după o alta a râului Ladon. Făcea parte din ceata de vânătoare a zeiţei Artemis, alături de care cutreiera munţii şi pădurile. Ca să scape de urmărirea lui Apollo, care se îndrăgostise de ea, Daphne îşi imploră tatăl să o metamorfozeze în dafin. acesta îi împlineşte vrerea. De atunci, se spunea, dafinul a rămas planta favorită a lui Apollo.

Daphnis, tânăr păstor din Sicilia, fiul lui Hermes şi al unei nimfe şi, datorită acestui fapt, el însuşi semizeu. Vestit pentru frumuseţea lui, Daphnis s-a îndrăgostit de o nimfă care-i împărtăşea dragostea şi căreia îi jurase credinţă veşnică. Pentru că o dată şi-a călcat însă jurământul, nimfa s-a răzbunat, lipsindu-l de vedere. Deznădăjduit, Daphnis s-a aruncat atunci din înaltul unei stânci. După moarte, Hermes l-a luat cu sine în ceruri. În vechime Daphnis era considerat inventatorul poeziei bucolice.

Dardan = Dardanus.

Dardani, locuitori străvechi ai Dardaniei, care-şi trăgeau numele de la Dardanus.

Dardanus, fiul lui Zeus şi al Electrei, strămoşul mitic al troienilor şi întemeietorul dinastiei acestora. Conform tradiţiei, Dardanus a plecat din Samothrace de unde era originar şi s-a stabilit pe coasta Asiei Mici. Acolo s-a căsătorit cu fiica regelui Teucer şi a întemeiat cetatea Dardaniei.

Dares 1. Frigian care a participat la războiul troian. L-a sfătuit pe Hector să nu lupte împotriva lui Patroclus ştiind că, dacă-l va ucide, va pieri şi el rândul lui, de mâna lui Achilles. Trecând mai târziu în tabăra grecilor, Dares a fost omorât de Odysseus. 2. Unul dintre însoţitorii lui Aeneas în Italia. A fost ucis acolo de Turnus.

Daulia, nimfă de la care-şi trăgea denumirea cetatea cu acelaşi nume din Phocis. Acolo îşi avea reşedinţa regele Tereus şi tot acolo s-a desfăşurat episodul tragic cu Philomela şi Procne. Metamorfozată în privighetoare, Philomela era numită şi Daulis avis.

Daulis = Daulia.

Daunus 1. Unul dintre fiii lui Lycaon. A trăit în Apulia şi ţinutul înconjurător a fost numit de la el, Daunia. 2. Într-o versiune latină, fiul lui Pilumus şi al lui Danae şi tatăl lui Turnus.

Dedal = Daedalus.

Deianira, fiica regelui Oeneus şi sora lui Meleager. Întors din Infern, unde umbra lui Meleager îl rugase să o ia în căsătorie pe Deianira, rămasă pe pământ fără nici un sprijin, Heracles îi cere acesteia la întoarcere mâna. După ce îl învinge în luptă pe zeul apei Achelous, se căsătoreşte cu ea şi au un fiu, pe Hyllus. O dată, pe drum, în timp ce părăseau Calydonul, ei se întâlnesc cu centaurul Nessus, îndrăgostit şi el de Deianira. Centaurul încearcă să o violeze, fapt pentru care între cei doi se încinge o luptă. Rănit mortal de Heracles, Nessus îi dăruieşte înainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care - după spusele lui - să-l poată face pe soţul ei să o iubească veşnic. Curând după aceea, aflând de o infidelitate a lui Heracles, care se îndrăgostise de Iole, Deianira, rămasă acasă, îi trimite o cămaşă îmbibată în filtrul miraculos. Cum o îmbracă, eroul e cuprins de flăcări mistuitoare şi moare în chinuri cumplite. Auzind de sfârşitul tragic al soţului ei şi dându-şi seama de înşelătoria şi totodată de răzbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rându-i.

Deidamia, una dintre fiicele regelui Lycomedes. În tinereţe Achilles, deghizat în haine femeieşti şi ascuns la curtea lui Lycomedes, a avut cu Deidamia un fiu, numit Pyrrhus (sau Neoptolemus).

Deifob = Deiphobus.

Deione, mama lui Miletus, supranumit şi Deionides în amintirea ei.

Deiphobe, fiica lui Glaucus şi sibilă la Cumae.

Deiphobus, unul dintre fiii lui Priamus. După moartea lui Paris s-a căsătorit cu Helena, dar a fost răpus, în noaptea incendierii Troiei, de mâna lui Menelaus.

Delfi = Delphi.

Delia, denumire purtată de Artemis, fiindcă s-a născut în insula Delos.

Deliana = Delia.

Delianul = Delius.

Delius, denumire purtată de Apollo, fiindcă s-a născut în insula Delos.

Delos, una dintre insulele Cyclade, denumită mai înainte Ortygia. Acolo s-au născut Apollo şi Artemis şi tot acolo există un faimos oracol al lui Apollo.

Delphi, oraş din Phocis, socotit în Antichitate drept centrul universului. Acolo se afla un vestit templu al lui Apollo şi tot acolo exista şi un faimos oracol.

Delphus, unul dintre fiii lui Poseidon şi întemeietorul cetăţii Delphi.


Demeter, în mitologia greacă, zeiţa agriculturii şi a roadelor pământului. Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor. Demeter a avut cu Zeus o unică fiică, pe Persephone, de care era strâns legată atât în ceea ce priveşte cultul cât şi legenda. În timp ce culegea pe un câmp flori, pe Persephone a înghiţit-o pământul; ea a fost răpită de unchiul ei, Pluto, care a dus-o cu el în Infern. Zadarnic a căutat-o îndurerată Demeter nouă zile şi nouă nopţi, cutreierând lumea în lung şi-n larg. Nimeni nu-i ştia de urmă. Într-un târziu, mama a aflat de la Apollo de soarta fiicei ei. Cuprinsă de jale, Demeter părăseşte atunci Olympul şi jură să nu-şi reia îndatoririle divine şi locul în rândul zeilor, decât în ziua când îi va fi înapoiată Persephone. Rătăcind pe pământ, după multe peregrinări, ajunge la Eleusis şi zăboveşte o vreme mai îndelungată la curtea regelui Celeus (vezi şi Triptolemus şi Demophon). Între timp, cum pământul nu mai rodeşte şi holdele se usucă, Zeus îl trimite pe Hermes să i-o aducă înapoi pe Persephone. Dar reîntoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibilă. Ascalaphus a văzut-o pe Persephone cum s-a înfruptat în Infern dintr-o rodie. În felul acesta ea s-a legat, o dată pentru totdeauna, de lumea subpământeană. Mânioasă, Demeter îl transformă pe Ascalaphus - singurul martor al sacrilegiului comis - în bufniţă. Persephone însă trebuie să rămână alături de Pluto. La insistenţele lui Demeter se ajunge totuşi la un compromis: şase luni din an Persephone va sta alături de soţul ei în regatul subpământean şi şase luni le va petrece pe pământ, lângă mama ei. Reîntoarcerea pe pământ era însoţită de venirea primăverii, de renaşterea naturii şi de plinătatea verii. Absenţa ei era marcată de ariditate, de anotimpul trist al iernii în care Demeter ducea dorul fiicei ei. În mitologia romană Demeter purta numele de Ceres, o veche divinitate cu care a fost asimilată.

Demetra = Demeter.

Demodoc = Demodocus.

Demodocus 1. Aed lăsat de către Agamemnon - când a plecat în războiul troian - ca să o îndrume şi să o ocrotească pe Clytaemnestra. N-a putut-o feri de dragostea pentru Aegisthus. 2. Aed care a cântat în palatul lui Alcinous, în prezenţa lui Odysseus.

Demofonte = Demophon.

Demophon 1. Fiul lui Celeus şi al Metanirei şi fratele lui Triptolemus. Când era mic, vrând să-l facă nemuritor, Demeter îl ţinea deasupra flăcărilor ca să-l facă să se lepede de tot ceea ce era muritor în trupul lui. O dată, noaptea, în timp ce îl purifica în felul acesta, Demeter a fost surprinsă de mama (de tatăl sau de doica) lui Demophon care, în faţa acestui spectacol, a scos un ţipăt. Speriată, zeiţa a scăpat copilul în foc. După o altă versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flăcări, după alta, ar fi scăpat cu zile, dar ar fi rămas muritor. 2. Rege al cetăţii Athenae, fiul lui Theseus şi al Phaedrei şi fratele lui Acamas. A participat la războiul troian. La întoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a întâlnit o tânără fiică de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a căsătorit. Mai târziu, Demophon a părăsit-o şi s-a întors la Athenae. Disperată, Phyllis s-a sinucis.

Demophoon = Demophon.

Deo, denumire purtată de zeiţa Demeter.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a căsătorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus şi a Pandorei. În epoca de bronz, când Zeus a pus la cale să nimicească seminţia umană dezlănţuind potopul, el a hotărât să-i cruţe numai pe Deucalion şi pe Pyrrha, singurii oameni drepţi şi cucernici de pe pământ. Sfătuiţi de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit nouă zile şi nouă nopţi pe apă. În cea de-a noua zi, după ce potopul se sfârşise, ei au coborât de pe corabie în munţii Thessaliei. Dorind să reînvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus să-l ajute. Zeus i-a poruncit să arunce peste umăr în urma lui oasele mamei lui. Prin mamă, Zeus a înţeles glia străbună. Pricepând tâlcul vorbelor lui şi socotind că oasele pământului sunt pietrele, Deucalion şi Pyrrha au făcut întocmai: au aruncat înapoia lor, peste umăr, pietrele întâlnite în cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au răsărit de îndată bărbaţi, din cele aruncate de Pyrrha - femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus şi a participat la vânătoarea mistreţului din Calydon.

Diana, veche divinitate italică, identificată mai târziu cu Artemis din mitologia greacă. Era considerată zeiţa luminii, al cărei simbol strălucitor era Luna.

Dictynna, (Fata din plasă), denumire purtată de Britomartis, în urma faptului că, atunci când s-a aruncat în valuri, a fost prinsă în plasa unui pescar.

Dido, întemeietoarea legendară a cetăţii Carthago (Cartagina). Dido, numită şi Elissa, era o prinţesă de origine feniciană, fiica unui rege tirian şi soră cu Pygmalion. La moartea tatălui lor cei doi fraţi i-au moştenit tronul. Dido s-a căsătorit cu un înalt dregător şi preot al lui Heracles, pe nume Sichaeus (sau Sicharbas). Ca să pună mâna pe bogăţiile acestuia, Pygmalion l-a asasinat. Nu şi-a putut atinge însă scopul, pentru că Dido a încărcat pe ascuns averea lui Sichaeus pe mai multe corăbii şi a fugit pe mare, împreună cu alţi numeroşi fenicieni, care au urmat-o. Ajunşi pe coasta Africii, fugarii au cerut adăpost localnicilor. Aceştia le-au făgăduit în dar un petic de pământ, cât vor putea cuprinde cu o piele de taur. Tăind pielea în fâşii foarte subţiri, Dido a reuşit să încercuiască o întindere atât de mare de pământ încât a ridicat pe locul acela o cetate. Prosperitatea noii aşezări a atras însă privirile pizmaşe ale celor din jur. Iarbas, un rege vecin, i-a cerut mâna Didonei, ameninţând cu război cetatea în cazul în care avea să fie refuzat. Credincioasă memoriei primului ei soţ şi ca să-şi scape supuşii de urgia războiului, Dido şi-a înălţat singură un rug funerar şi s-a sinucis arzând în flăcări. După o altă versiune (Eneida lui Vergilius), Dido s-ar fi îndrăgostit de Aeneas, care în drumul lui spre Italia a poposit pe ţărmurile Carthaginei. Iubită şi ulterior părăsită de erou, ea s-a sinucis. În Eneida Dido are şi o soră, Anna.

Didona = Dido.

Diespiter, una dintre numirile lui Iupiter.

Dino, una dintre cele trei fiice monstruoase ale lui Phorcys şi Ceto (vezi şi Graeae).

Diomede = Diomedes.

Diomedes 1. Fiul zeului Ares şi rege al Thraciei, vestit pentru că-şi hrănea caii cu carne omenească. A fost ucis de către Heracles, la porunca lui Eurystheus. 2. Erou etolian care a participat la războiul împotriva Troiei. Era fiul lui Tydeus şi al lui Deiphyle, una dintre fiicele lui Adrastus. A participat la expediţia epigonilor împotriva cetăţii Thebae. În ciclul troian el este prietenul şi tovarăşul nedespărţit al lui Odysseus, pe care-l însoţeşte în toate misiunile mai grele (intervenţia făcută de Odysseus pe lângă Agamemnon ca să o sacrifice pe Iphigenia, plecarea lui Odysseus la Lemnos ca să-l caute pe Philoctetes rănit etc.). Diomedes este un luptător curajos, care seamănă moartea în rândul troienilor. O răneşte în luptă şi pe Aphrodite, faptă care-i atrage mânia zeiţei. După terminarea războiului, Diomedes se întoarce acasă dar, fiindcă acolo află de infidelitatea soţiei lui, Aegiale, părăseşte meleagurile natale şi o porneşte din nou prin lume. Poposeşte pe ţărmurile Italiei şi se stabileşte la curtea regelui Daunus. După o versiune s-ar fi căsătorit chiar cu fiica regelui şi ar fi trăit acolo până la adânci bătrâneţi.

Diona = Dione.

Dionaea, denumire purtată de Aphrodite ca fiică a lui Zeus şi a Dionei.

Dione, mama Aphroditei.

Dioneea = Dionaea.

Dionisii = Dionysia.

Dionis = Dionysos.

Dionisya, serbări în cinstea lui Dionysos, celebrate mai întâi în Grecia, apoi în întreaga lume veche.

Dionysos, în mitologia greacă, zeul vinului şi al viţei de vie, denumit (la romani) şi Bacchus. Era de asemenea poreclit Bromius, Liber, Lyaeus etc. Dionysos era una dintre cele mai importante divinităţi cunoscute în vechime şi al cărei cult era răspândit în întreaga lume. El era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui Cadmus şi a Harmoniei. Făcea parte deci din cea de-a doua generaţie de zei olimpieni. Se spunea că, îndemnată de Hera, Semele l-a rugat pe Zeus să i se arate în toată forţa şi splendoarea sa zeiască. Zeus îi împlineşte ruga: el i se înfăţişează ca un nor de foc. Neputând suporta însă strălucirea acestei privelişti, Semele cade fulgerată şi naşte, înainte de vreme. Zeus ia copilul şi-l adăposteşte în propria lui coapsă de unde, la termenul stabilit, se naşte viu şi nevătămat Dionysos. (De aceea se spunea că Dionysos era zeul "care s-a născut de două ori"). Ca să-şi pună la adăpost copilul de gelozia Herei, Zeus îl încredinţează regelui Athamas şi soţiei acestuia, Ino, ca să-l crească. În casa lor Dionysos trăieşte travestit în haine femeieşti pentru a nu fi recunoscut. Hera îi dă totuşi de urmă şi, drept răzbunare, le ia minţile lui Ino şi lui Athamas. Atunci Zeus îl trimite pe Dionysos departe, la Nysa, şi-l dă în grija nimfelor de acolo ca să-l crească (vezi şi Hyades). Când s-a făcut mare, Dionysos a început să cutreiere întreaga lume: Aegypthus, Syria, Phrygia, Thracia şi, în sfârşit, India, răspândind peste tot în drum cultul lui. Pe cei care i-au stat împotrivă i-a pedepsit aspru, fie luându-le minţile (ce, de pildă, regelui Lycurgus, lui Pentheus, Agave etc.), fie metamorfozându-i în rechini (ca, de exemplu, piraţii care voiau să-l vândă ca sclav în drum spre Naxos). În sfârşit, Dionysos a coborât în Infern ca să caute acolo umbra mamei lui şi să-i redea viaţa. Hades s-a învoit să i-o dea şi Dionysos a dus-o pe Semele cu sine în Olympus. El a mai participat la lupta zeilor cu giganţii şi se spunea că l-ar fi ucis pe Eurytus cu o lovitură de tirs. Este de asemenea cunoscut episodul dragostei dintre Ariadne şi zeu, după ce aceasta fusese părăsită de către Theseus. Cultul lui Dionysos era răspândit în întreaga lume veche. La serbările date în cinstea lui (dionysia sau bacchanalia) participa toată lumea dar, mai ales, femeile. Atunci zeul era sărbătorit în cântece şi dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Dionysos era însoţit de un cortegiu alcătuit din bacchante, sileni, satiri etc. Misterele lui Dionysos s-au celebrat în Italia până târziu în epoca imperială.

Dionysus = Dionysos.

Dioscuri, se numeau cei doi fraţi, Castor şi Pollux, fiii lui Zeus (Dios), născuţi din unirea acestuia cu Leda. Ei le aveau drept surori pe Helena şi Clytaemnestra. Cum Leda era însă soţia muritorului Tyndareus, regele Lacedaemonului, copiii ei purtau şi numele de tindarizi. Pentru că Leda se împreunase în aceeaşi noapte şi cu Zeus - care luase înfăţişarea unei lebede - şi cu bărbatul ei, cele două perechi de gemeni care au ieşit din ouăle născute de ea au fost atribuite atât lui Zeus, cât şi lui Tyndareus, în felul următor: Helena şi Pollux - născuţi cu Zeus, iar Castor şi Clytaemnestra - cu Tyndareus. Cei doi fraţi, Castor şi Pollux, unul muritor iar celălalt părtaş la nemurire datorită părintelui lui divin, erau simbolul vitejiei şi al dragostei frăţeşti. Au participat amândoi la vânătoarea mistreţului din Calydon (vezi şi Meleager), la expediţia argonauţilor, au organizat ei înşişi o expediţie împotriva Atticii ca s-o elibereze pe sora lor Helena, răpită de către Theseus, au luptat alături de Iason în Iolcus etc. Într-o bună zi însă Castor e ucis într-o luptă pe care cei doi o dădeau - ca de obicei luptând alături - împotriva lui Idas şi a lui Lynceus. Rănit şi el, Pollux e învăluit într-un nor de către Zeus şi ridicat la ceruri. El nu vrea însă să se bucure de nemurirea pe care i-o oferă tatăl său, dacă fratele lui trebuie să rămână printre cei morţi, în Infern. Împlinindu-i ruga, Zeus îi împarte nemurirea cu Castor. În felul acesta cei doi fraţi rămân şi după moarte nedespărţiţi, petrecând alături, o zi din două, printre zeii nemuritori. După o altă legendă, Castor şi Pollux au fost transformaţi după moarte de Zeus într-o constelaţie, a Gemenilor.

Dirae = Erinyes.

Dirce, soţia lui Lycus, regele cetăţii Thebae. A chinuit-o pe Antiope, prima soţie a lui Lycus, şi, drept pedeapsă, a fost ucisă de către fiii acesteia, Amphion şi Zethus.

Dire = Dirae.

Dis = Dis Pater.

Dis Pater, denumire purtată în mitologia romană de o zeitate subpământeană, identificată mai târziu cu Pluto.

Discordia, la romani, zeiţa vrajbei, numită în mitologia greacă Eris.

Dolon, războinic troian, trimis de către Hector să-i spioneze pe greci. A fost prins însă de Diomedes şi Odysseus şi silit să-i trădeze pe ai săi.

Dolopes, neam din Thessalia. Printre conducătorii dolopilor se număra şi Peleus.

Dolopi = Dolopes.

Dorida = Doris.

Doris, una dintre oceanide, fiica lui Oceanus şi a lui Tethys. S-a căsătorit cu propriul ei frate, Nereus, cu care a avut cincizeci de fete, numite nereide.

Dorus, strămoşul mitic al dorienilor, fiul lui Hellen şi urmaş al lui Deucalion şi al Pyrrhei.

Driade = Dryades.

Driante = Dryas.

Driopa = Dryope.

Driopi = Dryopes.

Dryades, nimfe ale pădurile.

Dryas, fiul lui Ares şi tatăl regelui trac Lycurgus.

Dryope, fiica unică a regelui Dryops. A fost iubită de zeul Apollo, - care s-a unit cu ea luând înfăţişarea unei broaşte ţestoase, - şi a avut un fiu, pe Amphissus.

Dryopes neam cu care s-a luptat Heracles.

Dryops, regele driopilor.

Dymas, rege frigian. Din unirea lui cu nimfa Eunoe s-a născut Hecuba, soţia lui Priamus.


Line



A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z




23 feb 1999 -