Index Index

Mitologie




A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z


Line


Iacchus, zeu despre care se credea că, în chip nevăzut, conducea procesiunea la Misterele Eleusine. Era fiul lui Zeus cu Demeter (sau Persephone), adesea identificat cu Dionysos însuşi.

Iacus = Iacchus.

Ialem = Ialemus.

Ialemus, fiul lui Apollo şi al Calliopei şi frate cu Hymenaeus. Simboliza cântecul trist, de îngropăciune, închinat celor morţi în floarea tinereţii.

Iam = Iamus.

Iamus, fiul lui Apollo şi al Evadnei, înzestrat cu darul profeţiei, pe care-l moştenise de la tatăl său. Era întemeietorul mitic al familiei Iamizilor (Iamidae).

Ianta = Ianthe.

Ianthe 1. Soţia lui Iphis. 2. Una dintre oceanide.

Ianus, una dintre cele mai vechi divinităţi din mitologia romană. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit în Latium în epoca de aur. După moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: în timp ce duşmanii se pregăteau să treacă peste zidurile Capitoliului, Ianus a făcut să ţâşnească în faţa lor un şuvoi fierbinte, care i-a silit să se retragă. În amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lăsa în timp de război porţile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului să vină în ajutorul romanilor. În timp de pace ele se închideau. Ianus era înfăţişat cu două feţe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi.

Iapet = Iapetus.

Iapetus, unul dintre titani, fiul lui Uranus şi al Geei. A avut mai mulţi copii cu oceanida Clymene: pe Atlas, Epimetheus, Menoetius şi Prometheus. Iapetus a fost înfrânt în lupta cu olimpienii şi prăvălit de Zeus în Tartarus.

Iapyx, fiul lui Lycaon (într-o altă versiune, al lui Daedalus şi strămoşul mitic al neamului iapigilor.

Iarbas, fiul lui Iupiter-Ammon şi al unei nimfe libiene şi rege al getulilor pe vremea când Dido a întemeiat cetatea Carthaginei. Respins de regină, căreia îi ceruse mâna, Iarbas a atacat Cartagina după moartea Didonei, izgonind-o de acolo pe sora ei, Anna.

Iardanus, rege lidian, tatăl reginei Omphale.


Iasion, fiul lui Zeus şi al Electrei, iubit de zeiţa Demeter, cu care a avut un fiu: pe Plutus. Mai târziu, Iasion s-a unit cu Cybele.

Iasius = Iasion.

Iason, fiul lui Aeson, regele din Iolcus, şi conducătorul faimoasei expediţii a argonauţilor. Copil fiind, Iason a fost trimis de tatăl său pe muntele Pelion, la centaurul Chiron, spre a fi crescut şi educat de acesta. Între timp, acasă la Iolcus, Aeson a fost detronat de către fratele său vitreg, pe nume Pelias, care s-a înscăunat în locul lui. Când a atins vârsta bărbăţiei, Iason s-a înapoiat acasă; înfăţişându-i-se lui Pelias i-a cerut tronul, arătând că el este moştenitorul legitim al tatălui. Pelias se învoieşte să i-l dea, dar cu o condiţie: Iason trebuie să-i aducă din Colchis Lâna de Aur a unui berbec care, odinioară, l-a salvat pe Prixus de la moarte (vezi şi Athamas). Porunca lui Pelias e izvorâtă dintr-un gând ascuns: în felul acesta el nădăjduieşte să-l piardă pe Iason. Cu concursul lui Argus, fiul lui Phrixus, care-i construieşte o corabie - Argo - şi însoţit de cincizeci de eroi, Iason reuşeşte să ajungă în Colchis şi să pună mâna pe faimoasa Lână de Aur (vezi şi Argonautae). El se înapoiază victorios în Iolcus, însoţit fiind şi de Medea, fiica lui Aeetes, căreia îi datora, în mare măsură, izbânda. Datorită vrăjilor urzite de Medea, Pelias este ucis de înseşi fiicele lui. În schimb, fiul lui, Acastus, îi izgoneşte la rândul său pe Iason şi pe Medea din Iolcus. Cei doi se refugiază la Corinthus, unde trăiesc mai mulţi ani, până în ziua când Iason îşi părăseşte soţia pentru a se căsători cu Glauce, frumoasa fiică a regelui Creon. Dar Medea se răzbună: ea îi trimite în dar miresei o rochie otrăvită. Când o îmbracă, Glauce e mistuită de flăcări. După ce ucide şi pe cei doi copii pe care i-a avut cu Iason, Medea dispare, luându-şi zborul într-un car minunat. După plecarea Medeei, Iason se înapoiază la Iolcus unde, cu ajutorul dioscurilor şi al lui Peleus, izbuteşte să-l învingă pe Acastus, fiul lui Pelias, şi să-i ia tronul.

Icar = Icarus.

Icariu = Icarius.

Icarius 1. Tatăl Erigonei. Era un atenian care i-a dat adăpost lui Dionysos în vremea când zeul cutreiera Attica. Drept mulţumire, acesta l-a învăţat să cultive viţa de vie. Icarius le-a dat se bea din vinul său unor ciobani, care, îmbătându-se, l-au ucis. Moartea lui a fost răzbunată de Dionysos. 2. Unul dintre fiii lui Oebalus, regele din Lacedaemon. Era frate cu Tyndareus şi tatăl Penelopei. Pentru a înlătura orice conflict între pretendenţii fetei lui, Icarius a instituit o întrecere pentru mâna ei. În felul acesta Penelope a revenit lui Odysseus, câştigătorul întrecerii.

Icarus, fiul lui Daedalus. A fost închis, împreună cu tatăl său, de către regele Minos în faimosul labirint. Vrând să atingă soarele cu aripile lui de ceară, Icarus s-a prăbuşit, aflându-şi moartea în apele mării.

Ida 1. Munte situat în apropierea Troiei. Se spunea că acolo ar fi avut loc judecata lui Paris (vezi şi Aphrodite). 2. Una dintre nimfele care l-au hrănit pe Zeus când era copil.

Idas, unul dintre fiii lui Aphareus. Împreună cu fratele său, Lynceus, Idas a participat la expediţia argonauţilor şi la vânătoarea mistreţului din Calydon. S-a căsătorit cu Marpessa, fiica lui Evenus. Îndrăgostit şi el de Marpessa, Apollo i-a răpit-o, dar Idas s-a luat după fugari şi şi-a luat înapoi soţia. Un alt episod legat de numele lui Idas este cel al luptei dintre Idas şi Lynceus pe de o parte şi verii lor, Castor şi Pollux, pe de altă parte. Dioscurii le-au furat pe Hilaira şi Phoebe, cu care urmau să se căsătorească fiii lui Aphareus. Idas şi Lynceus au pornit pe urmele lor. În încăierarea care are loc cu acest prilej, Castor e ucis de către Lynceus, iar acesta din urmă e omorât, la rândul lui, de către Pollux. În momentul în care Idas e pe punctul de a-l ucide pe Pollux intervine însă Zeus: pentru a-şi salva fiul, el îl ridică la ceruri, fulgerându-l în acelaşi timp pe Idas cu trăsnetul său.

Idia = Idyia.

Idmon, fiul lui Apollo şi al Cyrenei şi unul dintre argonauţi. Era înzestrat de către tatăl lui cu darul profeţiei. Deşi ştia că va muri pe drum, Idmon nu a pregetat să s alăture expediţiei. A fost ucis de un mistreţ, în Bithynia.

Idomeneu = Idomeneus.

Idomeneus, fiul lui Deucalion, regele Cretei. A participat la războiul împotriva Troiei şi s-a numărat printre războinicii care, închişi în pântecele calului de lemn, au luat cu asalt cetatea în noaptea incendierii ei. După terminarea războiului, în timp ce se întorcea acasă pe mare, corăbiile sale au fost surprinse de o furtună. Idomeneus s-a rugat lui Poseidon să-l cruţe, făgăduindu-i în schimb că îi va sacrifica prima fiinţă omenească pe care o va zări, la întoarcere, pe ţărmul Cretei. Or, primul care la întâmpinat a fost propriul său fiu. Idomeneus n-a pregetat să-şi ţină legământul şi şi-a sacrificat singurul copil zeului mării. Actul acesta i-a atras însă ura şi dispreţul poporului său, care l-a silit să se exileze. El s-a dus în sudul Italiei şi s-a stabilit acolo.

Idoteea = Idothea.

Idothea 1. Una dintre fiicele lui Proteus. 2. Soţia lui Miletus şi mama lui Caunus şi a lui Byblis.

Idyia, una dintre oceanide, soţia lui Aeetes, regele din Colchis, şi mama Medeei.

Ifianasa = Iphianassa.

Ificle = Iphicles.

Ifigenia = Iphigenia.

Ifimedia = Iphimedia.

Ifis = Iphis.

Ifit = Iphitus.

Ilaria = Hilaria.

Ilia (sau Rea Silvia), vestală care, unindu-se în taină cu zeul Marte, a dat naştere la doi gemeni: Romulus şi Remus. Datorită acestui fapt ea a fost aruncată în temniţă de către unchiul ei Amulius.

Iliona = Ilione.

Ilione, cea mai mare dintre fiicele lui Priamus şi ale Hecubei. Era soţia lui Polymnestor, regele Thraciei.

Ilioneu = Ilioneus.

Ilioneus 1. Unul dintre tovarăşii lui Aeneas, care l-a însoţit pe erou în Italia. 2. Cel mai mic dintre fiii lui Amphion şi ai Niobei.

Ilitia = Ilithyia.

Ilithyia, fiica lui Zeus şi a Herei, era divinitatea care ajuta femeile la naştere. La porunca mamei sale, Ilithyia le-a făcut pe Alcmene şi pe Leto să nască mai târziu decât era termenul potrivit. Se mai numea şi Iuno Lucina.


Ilus, fiul lui Tros şi al Callirrhoei şi urmaş al lui Dardanus. Era, la rândul său, tatăl lui Laomedon şi bunicul lui Priamus. Ilus era socotit drept întemeietorul mitic al cetăţii Ilium - Ilion (sau Troas - Troia - de la numele lui Tros). După întemeierea noii cetăţi, Ilus s-a rugat lui Zeus să-i trimită un semn care să vădească bunăvoinţa zeilor nemuritori faţă de noua aşezare. Zeus i-a ascultat ruga şi i-a trimis o statuie - căzută în mod miraculos din ceruri - numită Palladium.

Inachidae, denumire purtată de opt din cei mai apropiaţi urmaşi ai lui Inachus la tronul Argosului.

Inachis, denumire purtată de Io, ca fiică a lui Inachus.

Inachus, întemeietorul dinastiei din Argos, era fiul lui Oceanus şi al lui Tethys. Inachus a avut, la rândul lui, copii pe Io şi pe Phoroneus. Îndurerat de suferinţele fiicei sale se spunea că Inachus ar fi încercat să se războiască cu Zeus, răpitorul ei. Drept pedeapsă, părintele zeilor l-a metamorfozat într-un râu, care-i purta numele.

Inah = Inachus.

Inahida = Inachis.

Inahizi = Inachidae.

Ino, fiica lui Cadmus şi a Harmoniei şi soţia lui Athamas, regele cetăţii Thebae. După moartea surorii sale Semele, Ino şi-a îndemnat soţul să-l primească în casa sa pe micul Dionysos şi să-l crească alături de copiii lui. Pentru acest fapt, atât Iuno cât şi Athamas au fost pedepsiţi de Hera, care le-a luat minţile. În nebunia lor, ei şi-au ucis propriii copii, pe Learchus şi pe Melicertes. Dându-şi seama de fapta săvârşită, de durere Ino s-a aruncat în mare împreună cu cadavrul lui Melicertes şi a fost transformată într-o divinitate marină, numită Leucothea.

Io, fiica lui Inacus, regele din Argos. A fost iubită de Zeus, care, pentru a o feri apoi de gelozia Herei, a metamorfozat-o într-o vacă. Bănuitoare, Hera îi cere însă soţului ei să-i dăruiască ei frumosul animal şi Zeus, neavând încotro, se supune. De acum începe pentru nefericita Io un şir întreg de suferinţe. Hera îl pune pe Argus, înspăimântătorul monstru cu o sută de capete, să o păzească. La porunca lui Zeus însă Hermes îl ucide pe Argus. Atunci Hera porunceşte unui tăun uriaş să o chinuiască. Înnebunită, Io cutreieră lumea, gonind cu disperare ca să scape de împunsăturile lui: ea străbate Grecia, traversează marea (care de atunci se numeşte Marea Ionică), apoi Bosforul, cutreieră Asia şi ajunge, în sfârşit, în Aegyptus, unde aduce pe lume un copil, pe Epaphus, fructul dragostei ei cu Zeus. În cele din urmă Io îşi recapătă înfăţişarea omenească şi domneşte alături de fiul ei peste Aegyptus. Printre urmaşii săi şi ai dinastiei pe care a întemeiat-o acolo, se numărau şi danaidele. După moarte Io a fost transformată într-o constelaţie.

Iocasta, soţia lui Laius, regele cetăţii Thebae, şi mama lui Oedipus. După moartea soţului ei, s-a căsătorit cu Oedipus, fără să ştie că e propriul ei fiu, apoi, când a aflat, s-a spânzurat.

Iola = Iole.

Iolas = Iolaus.

Iolau = Iolaus.

Iolaus, fiul lui Iphicles şi al Automedusei şi nepotul lui Heracles. Era în acelaşi timp tovarăşul de arme şi vizitiul eroului, alături de care s-a luptat cu Hidra din Lerna, ajutându-l să o ucidă. Iolaus l-a însoţit pe Heracles în toate expediţiile şi peregrinările lui, în exil, asistând până şi la tristul sfârşit al eroului pe muntele Oeta. După moartea lui Heracles, el i-a sprijinit şi găzduit pe heraclizi, urmaşii acestuia, şi s-a războit cu Eurystheus.

Iole, fiica lui Eurytus, regele Oechaliei. A fost iubită de către Heracles şi, după moartea eroului, s-a căsătorit cu Hyllus, fiul acestuia. Iole a constituit obiectul geloziei Deianirei şi a fost, indirect, motivul morţii tragice a eroului.

Ion, fiul lui Xuthus, regele Peloponnesului (într-o altă versiune, al lui Apollo), şi al Creusei, fiica regelui Erechtheus. La moartea tatălui său, a pornit un război împotriva egialienilor. Selinus, regele acestora din urmă, i-a dat-o însă de soţie pe fiica sa, Helice, lăsându-i totodată moştenire tronul. De la numele lui Ion ţara a luat şi ea numele de Ionia, iar locuitorii ei s-au numit ionieni.

Iphianassa 1. Una dintre fiicele lui Proetus, regele Tiryntului. 2. Una dintre fiicele lui Agamemnon, identificată mai târziu cu Iphigenia.

Iphicles 1. Fiul lui Amphitryon şi al Alcmenei şi frate geamăn cu Heracles. S-a căsătorit cu Automedusa şi a avut un fiu, Iolaus. L-a întovărăşit pe Heracles în multe dintre expediţiile sale şi a murit luptând alături de erou împotriva lui Hippocoon. 2. Fiul lui Phylacus şi unul dintre argonauţi, vestit pentru iuţeala picioarelor sale.

Iphiclus = Iphicles.

Iphigenia, fiica lui Agamemnon şi a Clytaemnestrei. Când flota grecească, gata pregătită pentru războiul troian, aştepta în zadar la Aulis vânturi prielnice ca să pornească în larg, prorocul Calchas îi spune lui Agamemnon că întârzierea se datorează mâniei zeiţei Artemis şi că pentru a potoli această mânie trebuie sacrificată însăşi fiica regelui, Iphigenia. Aceasta se afla pe atunci la Mycenae. Părintele ei o cheamă sub pretext că vrea să o logodească cu Achilles. El nu pregetă însă, o dată sosită în Aulis, să o sacrifice pe altar. În ultima clipă însă nefericirea Iphigeniei trezeşte mila zeiţei: Artemis o răpeşte, o duce la Tauris şi o face preoteasă în templul ei. Acolo Iphigenia slujeşte mai mulţi ani, până în ziua când soseşte la templu fratele ei, Orestes. Atunci ea părăseşte templul şi fuge împreună cu el şi cu Pylades în Grecia, luând cu ei şi statuia zeiţei. Iphigenia a murit la Megara sau, după o altă tradiţie, a continuat şi după moarte să trăiască, ducând o existenţă misterioasă, alături de Achilles, pe Insula Albă.

Iphimedia, soţia lui Aloeus. Cu zeul Poseidon a avut doi fii: pe Otus şi pe Ephialtes, denumiţi, după numele tatălui lor lumesc, aloizi.

Iphis 1. Tânăr nefericit care s-a sinucis din dragoste pentru Anaxarete. 2. Fratele lui Eurystheus şi unul dintre argonauţi. 3. Fiica lui Ligdus şi a Telephusei. Fiindcă Ligdus îi poruncise să lepede copilul pe care avea să-l nască în cazul că nu va fi băiat, Telephusa, neîndrăznind să-i mărturisească că a născut o fată şi vrând să o cruţe, a deghizat copilul, îmbrăcându-l în haine bărbăteşti. În felul acesta Iphis a fost luată drept băiat până în ziua când, crescând mare, tatăl ei a vrut să-şi căsătorească presupusul fiu cu o fată de prin partea locului, pe nume Ianthe. După ce a recurs la tot felul de şiretlicuri pentru a amâna nunta, mama lui Iphis a implorat cerul să-i transforme fata în băiat. Minunea s-a înfăptuit şi Ianthe s-a putut căsători cu tânărul Iphis.

Iphitus, fiul lui Eurytus, regele Oechaliei. Pentru că i-a luat apărarea lui Heracles, sfătuindu-şi tatăl să i-o dea acestuia de soţie, pe Iole, Iphitus a fost cruţat de către erou. În schimb, toţi ceilalţi fraţi ai lui, care s-au împotrivit, au fost măcelăriţi. Iphitus avea să moară însă şi el, mai târziu, ucis în mod nedrept de mâna lui Heracles. Din cauza morţii lui, eroul a fost nevoit să se vândă ca sclav reginei Omphale.

Irena = Irene.

Irene, zeiţa păcii, era fiica lui Zeus şi a lui Themis şi una dintre ore. În mitologia romană se numea Pax.

Iris, fiica lui Thaumas şi a Electrei şi soră cu harpiile. Simboliza curcubeul şi îndeplinea printre muritori funcţia de mesageră a zeilor. Iris îi slujea cu precădere pe Zeus şi pe Hera.

Irus, cerşetor din casa lui Odysseus, împotriva căruia a fost nevoit să lupte eroul la întoarcerea lui în Ithaca, spre batjocura şi desfătarea pretendenţilor Penelopei.

Ismena = Ismene.

Ismene, sora Antigonei şi fiica lui Oedipus.

Issa 1. Denumire purtată de Achilles în timpul când, deghizat în haine femeieşti, trăia la curtea lui Lycomedes, regele dolopilor. 2. Tânără din Lesbos, iubită de zeul Apollo.

Italus, rege străvechi şi erou eponim al Italiei.

Itis = Itys.

Itys, fiul lui Tereus, regele Thraciei, şi al lui Procne. Copil fiind, Itys a fost ucis de către mama sa, care l-a tăiat în bucăţi şi i le-a servit lui Tereus la masă drept răzbunare pentru fărădelegea săvârşită de către acesta (vezi şi Philomela).

Iulus, denumire purtată de Ascanius, fiul lui Aeneas.

Iuno, în mitologia romană, soţia lui Iupiter şi protectoarea femeilor, în special a celor măritate. După atributele pe care le avea, Iuno era denumită fie Moneta (cea care vesteşte, avertizează - datorită faptului că a salvat Roma de invazia galilor prin alarma pe care au dat-o faimoasele gâşte de la Capitoliu, ce îi erau consacrate), fie Lucina, datorită faptului că ajuta femeile la naşteri, fie Juga, pentru că patrona căsătoriile etc. Sărbătorile închinate ei purtau numele de Matronalia şi aminteau de rolul salvator pentru cetate al femeilor sabine răpite odinioară, care s-au aruncat în încăierare între părinţii şi noii lor soţi, împiedicându-i să se măcelărească reciproc. Iuno a fost identificată de timpuriu cu Hera din mitologia greacă. Numele ei era legat de numeroase mituri şi legende.

Iunona = Iuno.

Iupiter, la romani, stăpânul zeilor şi al oamenilor, asimilat cu Zeus din mitologia greacă. Era considerat drept divinitate supremă, dătătoare de viaţa şi de lumină, care cârmuia cerul şi pământul, stăpânea tunetul şi trăsnetul, dezlănţuia ploile şi furtunile etc. Legate de aceste atribute, Iupiter purta o serie de epitete, ca: Fulgurator, Fulminator, Tonans etc. Templul său se afla la Roma, pe Capitoliu şi, de aici, el a mai căpătat un epitet - Capitolinus. Dar denumirea cea mai cunoscută care îl desemna era Optimus Maximus ("cel mai bun şi cel mai mare"). Ca ocrotitor al romanilor şi al Romei în special, Iupiter era cinstit cu precădere de consulii care intrau în funcţie, de generalii care se întorceau victorioşi, de învingătorii în întrecerile sportive, de cei care împărţeau dreptatea etc. El era venerat şi avea câte un templu în toate oraşele Italiei şi ale provinciilor.

Iuturna, fiica regelui Daunus şi sora lui Turnus, iubită de Iupiter, care a făcut-o nemuritoare. Ca zeiţă, era protectoarea apelor şi a izvoarelor din Latium.

Iuventas, la romani, zeiţa veşnicei tinereţi, corespunzătoare cu Hebe din mitologia greacă.

Ixion, rege al lapiţilor, şi fiul lui Phlegyas. S-a căsătorit cu Dia, fiica regelui Deioneus, şi a avut un fiu, pe nume Pirithous. Ixion îi făgăduise socrului său daruri însemnate, dar după căsătorie n-a mai vrut să-şi ţină făgăduiala. Mai mult, ca să scape de el, l-a omorât, aruncându-l într-o groapă cu jăratic. Sperjurul şi crima săvârşită asupra unei rude atât de apropiate constituia o fărădelege cumplită. Nimeni nu îndrăznea să-l purifice pe Ixion, aşa cum cerea obiceiul. Singur Zeus s-a încumetat să o facă. Dar Ixion, drept recunoştinţă, dovedindu-se din nou nelegiuit, a căutat să o necinstească pe Hera. În locul acesteia însă Zeus a pus un nor, având chipul şi înfăţişarea ei. Ixion s-a unit cu norul şi din această împreunare s-au născut nişte fiinţe monstruoase, centaurii. Drept pedeapsă, părintele zeilor l-a prăvălit pe Ixion în Infern, unde i-a fost sortit să se zbată veşnic, legat de o roată de foc.

Ixionides, denumire purtată de Pirithous, ca fiu al lui Ixion.

Ixionidul = Ixionides.


Line



A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z




23 feb 1999 -