Index Index

Mitologie




A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z


Line


Macareu = Macareus.

Macareus 1. Rege din Lesbos şi tatăl Issei. 2. Fiul lui Aeolus. S-a sinucis o dată cu sora sa, Canace, pentru care nutrea o dragoste incestuoasă.

Macaria, fiica lui Heracles şi a Deianirei. După moartea tatălui său, Macaria i-a însoţit pe heraclizi în peregrinările lor. Cum un oracol prezisese că aceştia îl vor învinge pe Eurystheus numai cu preţul unei jertfe omeneşti, ea s-a oferit de bunăvoie să fie sacrificată, pentru a obţine victoria.

Machaon, fiul lui Asclepius şi frate cu Podalirius. Atât el cât şi fratele său moşteniseră de la părintele lor priceperea în arta tămăduirii. Machaon s-a numărat printre pretendenţii la mâna Helenei şi a participat apoi la războiul troian, vindecând răniţii. Printre cei tămăduiţi de el se numără Philoctetes, Menelaus şi Telephus. Machaon a fost unul dintre ostaşii greci închişi în pântecele calului de lemn şi a participat la masacrul dezlănţuit cu ocazia capturării Troiei. A murit ucis de mâna lui Eurypylus, fiul lui Telephus.

Maeander, zeul apei cu acelaşi nume, situată în Asia Mică şi vestită pentru multele sale cotituri. Meander era fiul lui Oceanus şi al lui Tethys. A avut, la rândul lui, mai multe fiice, printre care se numărau Cyane şi Callirrhoe.

Maenades 1. Nimfe care l-au crescut pe Dionysos. Devenind mai târziu însoţitoarele zeului, menadele făceau parte din cortegiul lui şi erau posedate de o furie mistică. 2. Denumire purtată de preotesele care oficiau cultul lui Dionysos.

Maeonis, denumire purtată de regina Omphale, care stăpânea regatul Lydiei, numită şi Maeonia.

Maera, căţeaua lui Icarius. Când acesta a fost ucis de ciobanii cuprinşi de beţie, Maera i-a dat de veste Erigonei şi a călăuzit-o spre locul unde se afla cadavrul tatălui ei. Apoi, după moartea Erigonei, credinciosul animal n-a mai vrut să părăsească mormântul stăpânei sale şi s-a stins acolo, copleşit de durere.

Magna Mater (Marea Mamă), denumire purtată de zeiţa Cybele.

Mahaon = Machaon.

Maia 1. Fiica lui Atlas şi a Pleionei şi una dintre pleiade. Maia era cea mai frumoasă dintre toate surorile ei. Cucerit de frumuseţea ei, Zeus s-a unit cu ea într-o peşteră de pe muntele Cyllene. În urma acestei uniri Maia l-a născut pe zeul Hermes. 2. La romani, veche divinitate de origine obscură. Simboliza, se pare, Primăvara. Mai târziu a fost identificată cu Maia din mitologia greacă.

Mamerc = Mamercus.

Mamercus, în mitologia romană, fiul zeului Marte şi al Silviei, soţia lui Septimius Marcellus. Soarta şi viaţa lui Mamercus atârnau de o lance pe care, la naşterea sa, zeul Marte i-a dăruit-o în păstrare Silviei. Certându-se cu fraţii acesteia - unchii săi - care râvneau la vânatul pe care-l doborâse Mamercus, acesta din urmă i-a ucis. Atunci, drept pedeapsă, Silvia a distrus lancea, ucigându-şi în felul acesta fiul.

Mamers, denumire purtată de zeul Marte.

Manes, în mitologia romană, sufletele celor morţi, invocate ca genii protectoare. Aveau anumite sărbători instaurate în cinstea lor şi li se aduceau ofrande pe morminte.

Mani = Manes.

Mania, în mitologia romană, veche divinitate de origine obscură. Mania era considerată drept mama manilor.

Manto, fiica prorocului Tiresias. După cucerirea cetăţii Thebae de către epigoni, Manto şi-a însoţit tatăl, bătrân şi orb, în pribegie către Delphi. Tiresias n-a apucat să ajungă însă acolo, căci a murit pe drum. Manto, în schimb, s-a stabilit la Delphi, unde a studiat multă vreme arta prorocirilor. Cu zeul Apollo a avut un fiu, Mopsus, vestit şi el, la rândul lui, ca proroc.

Marica, nimfă originară din Latium, considerată drept soţia zeului Faunus şi mama regelui Latinus.

Maron, fiul unuia dintre preoţii lui Apollo, pe nume Evanthes. Prin tatăl său se trăgea din însuşi zeul Dionysos şi, datorită acestui fapt, era pomenit şi în ciclul dionisiac. Maron i-a dăruit lui Odysseus faimosul vin cu care eroul a reuşit să-l îmbete pe ciclopul Polyphemus.

Marpesa = Marpessa.

Marpessa, fiica lui Evenus şi soţia lui Idas. A fost răpită de Apollo, care se îndrăgostise de ea. Idas s-a luat însă după fugari şi i-a ajuns din urmă. Între el şi zeu s-a încins o luptă pe viaţă şi pe moarte. Zeus a intervenit şi i-a despărţit. El i-a îngăduit în acelaşi timp Marpessei să aleagă între cei doi. Marpessa l-a ales pe soţul ei şi s-a întors acasă.

Mars = Marte.

Marsia = Marsyas.

Marsyas, silen originar din Phrygia. Marsyas a inventat fluierul (sau - într-o altă versiune - a găsit fluierul inventat de Athena, dar pe care apoi zeiţa îl aruncase) şi, socotind că instrumentul său cânta neîntrecut e frumos, l-a provocat la întrecere pe însuşi Apollo. Zeul s-a învoit, cu condiţia ca cel învins să se supună pedepsei dictate de învingător. Întrecerea a început şi, îndoielnică la început, victoria a revenit în cele din urmă lui Apollo. Drept pedeapsă pentru trufia sa necugetată, zeul l-a legat pe Marsyas de crengile unui copac şi l-a jupuit de piele. Mai apoi, domolindu-i-se mânia, s-a căit de fapta sa crudă şi l-a transformat într-un râu.

Marte, fiul lui Iupiter şi al Iunonei şi una dintre cele trei divinităţi protectoare ale Romei (alături de Iupiter şi Quirinus). Romanii îl considerau drept protectorul lor şi tatăl lui Romulus. Era, la origine, zeul renaşterii naturii, devenind mai târziu zeul războiului şi al agriculturii. A fost identificat de timpuriu cu Ares, din mitologia greacă.


Matuta, în mitologia romană, denumire purtată de Ino, soţia lui Athamas, după ce a murit şi a fost transformată într-o divinitate marină. Denumirea grecească a Matutei era Leucothea.

Mavors, denumire purtată de zeul Marte.

Meandru = Maeander.

Medea, magiciană vestită, fiica lui Aeetes, regele din Colchis, şi nepoata Circei. Când argonauţii au sosit în Colchis în căutarea Lânii de Aur, Medea, prin vrăjile ei, l-a ajutat pe Iason să iasă biruitor din toate încercările la care l-a supus Aeetes şi să pună mâna pe preţioasa lână. Cum Iason îi făgăduise să o ia în căsătorie, Medea n-a pregetat apoi să fugă cu el pe mare şi să-l ia cu sine drept zălog şi pe Absyrtus, fratele ei mai mic. Mai târziu, ca să scape de urmărirea lui Aeetes, care se luase după fugari, ea şi-a tăiat fratele în bucăţi şi le-a aruncat în urma ei, în mare. o dată scăpaţi şi după multe peregrinări, cei doi ajung la Iolcus. Acolo, primul act al Medeei este să-l pedepsească pe Pelias, uzurpatorul tronului care i-ar fi cuvenit de drept lui Iason. Tot Pelias fusese cel care-l trimisese pe Iason în Colchis cu gândul ascuns să-l piardă. Medea urzeşte o pedeapsă cruntă: sub cuvânt că datorită vrăjilor ei ea poate readuce la tinereţe pe oricine se va lăsa tăiat în bucăţi şi fiert într-un cazan cu anumite buruieni, ea le determină pe fiicele lui Pelias să-şi măcelărească propriul tată şi să-l fiarbă în cazanul din care, bineînţeles, n-a mai ieşit viu niciodată. În urma acestei noi crime, Medea şi Iason sunt izgoniţi din Iolcus de către Acastus, fiul lui Pelias. Ei se statornicesc în cetate Corinthului, unde trăiesc câţiva ani, până în ziua în care Iason o părăseşte pe Medea pentru a se căsători cu Glauce, fiica regelui Creon. În preajma nunţii, Medea e alungată. Înainte de plecare ea pedepseşte însă trădarea lui Iason. O ucide pe Glauce, îşi omoară apoi propriii copii născuţi cu Iason, şi aceasta sub ochii părintelui lor, după care-şi ia zborul într-un car tras de nişte cai înaripaţi, şi dispare în văzduh. Se duce la Athenae unde se căsătoreşte cu regele Aegeus, este gonită şi de acolo şi silită din nou să ia calea pribegiei. Medea se întoarce în cele din urmă acasă, în Colchis. Acolo îl alungă de la domnie pe uzurpatorul tronului şi-şi înscăunează din nou tatăl, pe Aeetes, care fusese detronat. Împăcarea dintre tată şi fiică este dublată, într-o altă versiune, şi de împăcarea Medeei cu Iason, care - se spunea - ar fi venit în cele din urmă după ea, în Colchis.

Medeea = Medea.

Medeius, fiul lui Iason şi al Medeei.

Medon 1. Fiul lui Oileus, regele locrienilor, şi frate cu Aiax. A căzut în războiul troian, fiind ucis de Aeneas. 2. Unul dintre pretendenţii Penelopei.

Medonte = Medon.

Medusa, fiica monstruoasă a lui Phorcys şi a lui Ceto şi una dintre gorgone. A fost ucisă de către Perseus. Chipul înspăimântător al Meduzei a fost întipărit de către zeiţa Athena pe egida ei. Vederea lui se spunea că era suficientă pentru a transforma în stană de piatră pe orice muritor.

Meduza = Medusa.

Megaera, una dintre erinii.

Megara 1. Fiica lui Creon, regele cetăţii Thebae, şi soţia lui Heracles. Soarta nemiloasă a făcut-o pe Megara să cadă victimă propriului ei soţ. O dată, pe când Heracles se afla în Infern, Megara a fost necinstită în lipsa lui de către Lycus. La întoarcere eroul se răzbună: el îl omoară pe Lycus, dar Hera, mânioasă de acest omor, îi ia minţile. În furia nebuniei lui, Heracles îşi ucide soţia împreună cu cei trei copii pe care-i avea cu ea, luându-i pe toţi drept nişte fiare sălbatice. 2. Mama lui Ixion.

Megareu = Megareus.

Megareus, erou eponim şi rege al cetăţii Megara. Pentru a răzbuna moartea unuia dintre fiii săi, care căzuse victimă leului din Cithaeron, Megareus făgăduieşte că va da mâna fiicei sale, Evaechme, aceluia care va reuşi să ucidă fiorosul animal. A izbutit Alcathous. El s-a căsătorit cu Evaechme şi i-a urmat la tron lui Megaerus. Acesta din urmă a fost omorât luptând împotriva regelui Minos.

Megera = Megaera.

Meges, unul dintre pretendenţii Helenei. A participat la războiul troian şi a căzut ucis în luptă.

Melamp = Melampus.

Melampus, fiul lui Amythaon, era un prezicător vestit care înţelegea graiul animalelor. Împreună cu fratele său, Bias, Melampus s-a stabilit la curtea lui Neleus. Acolo Bias s-a îndrăgostit de fata acestuia, pe nume Pero. Pentru a obţine mâna ei, Bias a cerut sprijinul fratelui său. Cu concursul lui Melampus, Bias a reuşit să aducă la îndeplinire condiţia impusă de Neleus, anume ca Pero să primească drept dar de nuntă cirezile lui Phylacus. Aceste cirezi erau păzite de un câine fioros, care nu putea fi doborât de nimeni. Priceput în arta lecuirii, Melampus îl vindecă pe Iphicles, fiul lui Phylacus, de o boală veche şi, drept răsplată, tatăl recunoscător îi dăruieşte cirezile dorite. Melampus i le dă, la rându-i, lui Pero. Mai târziu Melampus este solicitat de regele Proetus să-i vindece de nebunie fiicele (vezi şi Proetides). Fetele se însănătoşesc şi, drept mulţumire, Proetus le dăruieşte celor doi fraţi câte o treime din regatul său.

Melanip = Melanippus.

Melanipa = Melanippe.

Melanippe 1. Fiica zeului Ares şi soră cu Hippolyte, regina amazoanelor. A murit, ucisă de către Telamon, în ciocnirea care a avut loc între Heracles şi amazoane. 2. Fiica lui Aeolus şi urmaşa directă a lui Hellen.

Melanippus 1. Fiul thebanului Astacus. A luptat în rândurile tebanilor împotriva "celor şapte" şi a fost ucis pe câmpul de bătălie. 2. Fiul zeului Ares şi al Triteiei.

Melant = Melanthus.

Melanthius, unul dintre slujitorii care păşteau caprele lui Odysseus. Trădându-şi stăpânul în favoarea pretendenţilor Penelopei, el şi-a primit pedeapsa cuvenită la întoarcerea eroului în Ithaca: a fost ucis, tăiat în bucăţi şi dat la câini.

Melanthus, fiul lui Andropompus. A fost gonit din Pylos, pământul său de baştină, de către heraclizi şi s-a stabilit în Athenae. Acolo, regele Thymoetes purta un război împotriva beoţienilor. Melanthus s-a oferit să lupte singur - din partea atenienilor - împotriva regelui beoţian, Xanthus. Lupta a fost hotărâtoare. Melanthus l-a învins pe Xanthus şi, drept răsplată, Thymoetes i-a cedat tronul său.

Melantiu = Melanthius.

Melas, unul dintre fiii lui Heracles şi ai reginei Omphale.

Meleager, erou etolian. Era fiul lui Oeneus, regele Aetoliei, şi al Althaeei, fiica lui Thestius, şi soţul Cleopatrei. A participat la expediţia argonauţilor şi la vânătoarea mistreţului din Calydon, de care a rămas legat, în mod deosebit, numele său. Mâniată pe Oeneus, care o jignise lipsind-o de un sacrificiu, zeiţa Artemis trimite un mistreţ fioros care pustieşte ţinutul Aetoliei. Ca să-l prindă şi să-l ucidă, fiul regelui, Meleager, organizează o vânătoare la care îi cheamă să participe pe cei mai viteji eroi. Printre aceştia se numărau: Theseus, dioscurii - Castor şi Pollux, Pirithous, Idas şi Lynceus, Iphicles - fratele lui Heracles, Iason, Amphiaraus, Telamon, precum şi o femeie, Atalanta. Atalanta este cea care răneşte prima, cu o săgeată, mistreţul. Lovitura de graţie i-o dă însă Meleager, aşa încât lui îi revine drept pradă fiara. Îndrăgostit de Atalanta, Meleager îi oferă pielea şi capul mistreţului, dar gestul lui stârneşte revolta celorlalţi vânători, care cor să fie şi ei părtaşi la vânat. Se iscă o luptă, în cursul căreia Meleager îi ucide pe cei doi fraţi ai Althaeei, unchii săi.
La naşterea lui Meleager, moirele îi preziseră că va trăi numai atât cât va dăinui un tăciune care era aprins în vatră. Înspăimântată, Althaea a stins atunci tăciunele care ardea şi l-a păstrat cu grijă. Or, în ziua în care Meleager şi-a ucis unchii, fraţii Althaeei, aceasta, cuprinsă de mânie, a dat foc tăciunelui fatal şi l-a lăsat să se mistuie, curmând în felul acesta firul vieţii lui Meleager. mai apoi, venindu-şi în fire şi dându-şi seama de fapta ei, îndurerată, Althaea şi-a pus singură capăt zilelor, spânzurându-se.

Meleagru = Meleager.

Meliboeus, nume purtat de Philoctetes, datorită faptului că a domnit în cetatea Meliboea.

Melia, una dintre oceanide, căsătorită cu Inachus.

Melicerta = Melicertes.

Melicertes, fiul lui Athamas şi al lui Ino. După moarte a fost transformat, ca şi mama sa, într-o divinitate marină, primind numele de Palaemon.

Melisa = Melissa.

Melissa, una dintre preotesele lui Demeter, iniţiată de zeiţă în misterele acesteia. Fiindcă n-a vrut să le destăinuiască şi celorlalte femei, ea a fost ucisă de către ele. În amintirea ei, Demeter a făcut din trupul celei ucise să se nască un roi de albine.

Melpomene, una dintre muze, fiica lui Zeus şi a Mnemosynei. Patrona tragedia.

Memnon, regele Aethiopiei, era fiul troianului Tithonus şi al zeiţei Eos. A participat la războiul troian, de partea lui Priamus, şi l-a ucis în luptă pe Antilochus, fiul lui Nestor. Moartea lui Antilochus este răzbunată însă de prietenul acestuia, Achilles, care-l provoacă pe Memnon la luptă. În Olympus Thetis şi Eos vin deopotrivă la Zeus pentru a-i cere îndurare pentru fiii lor. Talerul stăpânului lumii înclină greu însă de partea lui Memnon, arătând prin aceasta că eroul e sortit să moară. Memnon cade într-adevăr ucis şi Eos îi răpeşte cadavrul de pe câmpul de luptă. Prin rugăminţi, ea l-a înduplecat între timp pe Zeus să-i facă fiul nemuritor. Se spunea că după moartea lui Memnon, tovarăşii lui de luptă au fost transformaţi în nişte păsări, numite Memnonides, nedespărţite de atunci încolo de mormântul său. Lacrimile mamei îndurerate stropeau în fiecare dimineaţă ţărâna sub forma picăturilor de rouă, iar statuia uriaşă ridicată în amintirea lui - spune legenda - cânta de fiecare dată la ivirea zorilor.

Menade = Maenades.

Meneceu = Menoeceus.

Menelau = Menelaus.


Menelaus, urmaş al lui Atreus şi frate cu Agamemnon. Alungat împreună cu Agamemnon din cetatea Mycenae de către Aegisthus, Menelaus se refugiază la Sparta. Aici, cei doi fraţi se căsătoresc cu fetele regelui Tyndareus. Odată cu mâna Helenei, Tyndareus îi dăruieşte lui Menelaus şi tronul său, făcându-şi-l urmaş. Menelaus domneşte mulţi ani în pace asupra Lacedaemonului, alături de Helena - cu care are şi o fiică, Hermione - până în ziua în care soseşte la curtea sa Paris, fiul regelui Priamus. Cu sprijinul Aphroditei, care-i făgăduise lui Paris drept soţie pe cea mai frumoasă dintre muritoare, acesta din urmă o răpeşte pe Helena şi fuge cu ea la Troia. Menelaus cere atunci sprijinul celorlalte căpetenii argiene şi porneşte expediţia împotriva Troiei. Comandantul suprem al armatei şi al flotei astfel înjghebate este Agamemnon, fratele lui Menelaus. În luptele care au loc, Menelaus e mereu în primele rânduri. El îl răneşte pe Paris, ucide nenumăraţi eroi troieni, se bate cu Aeneas şi, în sfârşit, pătrunde în cetate închis fiind, împreună cu ceilalţi greci, în pântecele calului de lemn. În noaptea incendierii cetăţii, el asaltează casa lui Deiphobus, fratele lui Paris, cu care se căsătorise Helena după moartea acestuia din urmă, şi îl ucide. Când se află însă, în sfârşit, faţă în faţă cu propria soţie, e copleşit de sentimentul dragostei profunde pe care o nutreşte încă faţă de ea şi o iartă. După distrugerea Troiei cei doi iau din nou calea mării, spre a se întoarce acasă. Voinţa zeilor şi vânturile potrivnice îi abat însă din drum, făcându-i să rătăcească mult timp pe meleaguri străine. După multe opriri vremelnice (în Lesbos, Creta etc.) şi după un popas mai îndelungat în Aegyptus, Menelaus şi Helena ajung, în sfârşit, acasă în Lacedaemon, unde-şi petrec apoi liniştiţi tot restul vieţii.

Menesteu = Menestheus.

Menestheus 1. Fiul lui Peteus, regele cetăţii Athenae. S-a numărat printre pretendenţii la mâna Helenei şi, ca atare, a participat şi el, în fruntea atenienilor, la expediţia organizată împotriva Troiei. 2. Unul dintre vizitiii lui Diomedes.

Menetiadul = Menoetiades.

Menetiu = Menoetius.

Menoeceus 1. Tatăl lui Creon şi al Iocastei. 2. Fiul regelui Creon. Deoarece Tiresias prorocise că victoria împotriva "celor şapte" şi salvarea cetăţii Thebae depindea de viaţă lui Menoeceus, acesta din urmă s-a oferit de bunăvoie spre a fi sacrificat. După o altă versiune, Menoeceus ar fi fost sacrificat în aceleaşi împrejurări de însuşi Creon.

Menoetiades, denumire purtată de Patroclus, fiul lui Menoetius.

Menoetius 1. Fiul lui Actor şi al Aeginei şi tatăl lui Patroclus. A participat la expediţia argonauţilor. 2. Unul dintre titani, fiul lui Iapetus şi al Clymenei şi frate cu Atlas, cu Epimetheus şi cu Prometheus. A fost fulgerat de către Zeus si prăvălit în Tartar.

Mentor, fiul lui Alcimus şi prietenul credincios al lui Odysseus. A fost lăsat de către erou la plecarea sa spre Troia să-i păzească casa şi familia în Ithaca.

Meoniana = Maeonis.

Mera = Maera.

Mercur = Mercurius.

Mercurius, divinitate romană, identificată cu zeul Hermes din mitologia greacă.

Merione = Meriones.

Meriones, fiul lui Molus, era un erou originar din Creta. S-a numărat printre pretendenţii la mâna Helenei şi a participat la războiul troian. Era prietenul şi vizitiul lui Idomeneus, regele Cretei.

Meropa = Merope.

Merope 1. Una dintre pleiade, căsătorită cu Sisyphus, regele Corinthului, şi mama lui Glaucus. 2. Una dintre heliade. 3. Fiica lui Cypselus şi soţia lui Cresphontes. După împărţirea Peloponnesului, Cresphontes, căruia îi revenise Messenia, a fost ucis de către Polyphontes, unul dintre heraclizi. O dată cu coroana, acesta din urmă a luat-o în căsătorie şi pe Merope. După mulţi ani, unul dintre fiii ei îl ucide însă pe Polyphontes, eliberându-şi mama şi răzbunând în acelaşi timp şi moartea lui Cresphontes.

Merops, rege al Aethiopiei, căsătorit cu oceanida Clymene.

Mesena = Messene.

Messene, fiica lui Triopas, regele Argosului. S-a căsătorit cu Polycaon, cel mai mic dintre fiii lui Lelex, regele Laconiei. La îndemnul ei, Polycaon a cucerit un ţinut asupra căruia şi-a exercitat puterea, numindu-l în amintirea soţiei lui - Messenia.

Mestra, fiica lui Erysichtos. Pentru a-i aduce mâncare, ca să satisfacă foamea veşnic nepotolită a tatălui ei, Mestra obişnuia să se vândă ca sclavă. Apoi, datorită darului pe care-l avea de a-şi schimba ori de câte ori voia chipul şi înfăţişarea, fugea de la stăpânul ei şi se vindea din nou, altuia.

Metanira, soţia lui Celeus, regele din Eleusis, cu care a avut doi fii: pe Triptolemus şi pe Demophon. Metanira a găzduit-o pe Demeter în timpul peregrinărilor zeiţei care-şi căuta fiica.

Metida = Metis.

Metis, fiica lui Oceanus şi a lui Tethys şi prima soţie a lui Zeus. Cu ajutorul ei, Zeus l-a silit pe Cronos să-şi verse înapoi copiii înghiţiţi. Fiindcă i se prezisese că avea să fie detronat de copilul pe care i-l va naşte Metis, Zeus a înghiţit-o la rându-i pe Metis, care era însărcinată. La împlinirea termenului, din capul cerescului părinte s-a născut Athena.

Mezentius, rege etrusc care a luptat alături de Turnus împotriva troienilor. A fost ucis în luptă de către Aeneas, atât el cât şi fiul său, Lausus.

Mezenţiu = Mezentius.

Miceniana = Mycenis.

Midas, rege frigian şi fiul lui Gordius. Fiindcă s-a purtat bine cu Silenus, care se rătăcise din cortegiul lui Dionysos, zeul i-a făgăduit drept răsplată să-i îndeplinească orice dorinţă. Lacom de bogăţii, Midas a cerut ca tot ceea ce va atinge să se transforme în aur. Voia i s-a împlinit. Când a vrut însă să se ospăteze n-a putut pune nimic în gură căci, de îndată ce le atingea, bucatele şi băutura se transformau în aur. Însetat şi înfometat, bogatul rege i-a cerut atunci lui Dionysos să-l scape de darul său împovărător. Zeul l-a îndemnat să se scalde în apele Pactolului. Midas s-a supus şi a redevenit muritor de rând. În schimb, apele în care s-a scăldat au rămas de atunci aurite. O altă întâmplare atribuită regelui frigian este judecata la care a fost chemat de către Apollo şi Pan, ca să-şi spună părerea. Cei doi se întreceau în măiestrie cântând. Midas i-a dat întâietate lui Pan. Mânios, Apollo a făcut atunci să-i crească, de o parte şi de alta a capului, o pereche de urechi de măgar. Cuprins de ruşine, Midas şi le-a ascuns sub o scufie. Nimeni nu ştia de existenţa lor, în afară de un sclav, care venea să-l tundă. Acesta, martor al unui lucru atât de neobişnuit, nu s-a putut abţine şi, fiindcă fusese oprit să vorbească sub ameninţarea pedepsei cu moartea, a făcut o gaură în pământ şi a şoptit acolo că "regele Midas are urechi de măgar". Din pământ a răsărit însă o trestie, ale cărei crengi, la adierea vântului, spuneau tuturor secretul aflat. În felul acesta, în scurt timp toată lumea a aflat de păţania regelui.

Migdon = Mygdon.

Milanion, tânăr care s-a căsătorit cu Atalanta.

Milet = Miletus.

Miletus, fiul Deionei (sau al Ariei) şi al zeului Apollo. A avut, la rândul lui, doi copii: pe Caunus şi pe Byblis. De teama regelui Minos, care voia să-l prindă, Miletus s-a refugiat în Asia Mică, unde a întemeiat cetatea cu acelaşi nume.

Mimante = Mimas.

Mimas 1. Unul dintre giganţii care au luptat împotriva olimpienilor. A fost ucis de trăsnetul lui Zeus. 2. Prietenul de nedespărţit al lui Paris şi unul dintre troienii care l-au întovărăşit pe Aeneas în Italia.

Minerva, la romani, zeiţa înţelepciunii, a artelor şi a strategiei războinice. La origine ea a fost o veche divinitate etruscă, identificată mai târziu cu Athena, din mitologia greacă.

Minia = Minyas.

Minieni = Minyae.

Minos, fiul lui Zeus şi al Europei şi frate cu Rhadamanthus şi cu Sarpedon. Ca să domnească singur asupra Cretei, fără să mai împartă tronul cu fraţii săi, Minos a implorat ajutorul lui Poseidon. Pentru a-i câştiga încrederea supuşilor, zeul a făcut să iasă din apele mării, la porunca lui Minos, un taur de o frumuseţe neobişnuită. Datorită acestei minuni săvârşite Minos a devenit regele Cretei. El făgăduise în schimb să sacrifice animalul lui Poseidon, lucru pe care nu l-a mai făcut, atrăgându-şi în felul acesta mânia zeului. Poseidon îl pedepseşte: el face ca taurul să devină furios şi să-i pustiască întreaga ţară. Totodată, Pasiphae, soţia lui Minos, cu care acesta avea numeroşi fii şi fiice, e mistuită de o dragoste nefirească faţă de taur, cu care se împreună, dând naştere unui copil monstruos, Minotaurul. În ajutorul regelui soseşte însă Heracles, care izbuteşte să prindă animalul. De numele lui Minos este legată şi o expediţie întreprinsă de el împotriva atenienilor ca să răzbune moartea fiului său, Androgeos. Cu ocazia înfrângerii lor, atenienii sunt siliţi să-i plătească lui Minos un tribut anual: acest tribut consta din şapte tineri şi şapte tinere, pe care Minos îi ucidea dându-i ca hrană Minotaurului. Cu ajutorul Ariadnei, fiica lui Minos, Theseus răpune minotaurul şi-i izbăveşte pe atenieni de sângerosul tribut. O altă expediţie legată de numele lui Minos este cea întreprinsă împotriva regelui Cocalus. Ca să-l pedepsească pe Daedalus, constructorul faimosului labirint, pentru complicitatea sa cu Pasiphae, Minos a pornit război împotriva lui Cocalus, care-l adăpostea pe Daedalus la curtea sa. Acolo însă îşi găseşte moartea, fiind ucis, la îndemnul fugarului, de către fetele lui Cocalus. În timpul vieţii, regele Minos se deosebise prin destoinicia cu care-i cârmuise pe cretani şi prin calităţile sale de bun organizator şi legiuitor. După moarte, se spunea că ar fi fost pus, datorită spiritului său de dreptate, să judece suflete morţilor în Hades alături de Aeacus şi Rhadamanthus.

Minotaur = Minotaurus.

Minotaurus, fiinţă monstruoasă - jumătate taur şi jumătate om - născută din dragostea nefirească nutrită de Pasiphae, soţia regelui Minos, pentru un taur. Închis de regele Minos în faimosul labirint construit de Daedalus, Minotaurul constituia spaima întregului ţinut. Îi era adus, drept hrană, tributul pe care Minos îl pretindea atenienilor. Acest tribut consta din şapte tineri şi şapte tinere, pe care Minotaurul îi devora în fiecare an. Theseus a fost cel care a pus capăt acestei fărădelegi: el a ucis Minotaurul, izbăvindu-i totodată pe atenieni de sângerosul tribut.

Minta = Mintha.

Mintha, fiica lui Cocytus, iubită de zeul Pluto. Geloasă, Persephone a transformat-o într-o plantă - menta.

Minyae, denumire purtată de locuitorii cetăţii Orchomenus, din Boeotia, după numele lui Minyas, primul lor rege.

Minyas, erou eponim al minienilor şi fiul lui Chryses (sau Poseidon). A avut trei fiice: Alcithoe, Leucippe şi Arsippe care au fost transformate de către Dionysos în lilieci, drept pedeapsă pentru faptul că le-au interzis sclavelor lor să participe la serbările date in cinstea zeului.

Mira = Myrrha.

Mirmidoni = Myrmidones.

Mirtil = Myrtilus.

Misenus, ostaş troian, trâmbiţaşul lui Hector. După distrugerea Troiei, l-a însoţit pe Aeneas în Italia. De la el îşi trăgea numele Capul Misenum din Campania, pe ale cărui meleaguri a murit.

Mnemosina = Mnemosyne.

Mnemosyne, una dintre titanide, fiica lui Uranus şi a Geei. Din unirea ei cu Zeus s-au născut cele nouă muze. Mnemosyne personifica Memoria.

Mnesteu = Mnestheus.

Mnestheus, unul dintre troienii care l-au însoţit pe Aeneas în Italia.

Moerae, zeiţe care călăuzeau destinele omeneşti. Puterea lor era implacabilă şi mai presus de voinţa zeilor. Moirele, născute din unirea lui Zeus cu Themis, erau trei la număr: Atropos, Clotho şi Lachesis, supranumite "torcătoarele", deoarece una torcea, alta depăna, iar cea de-a treia curma firul vieţii muritorilor. În mitologia romană ele purtau numele de Parce.

Moire = Moerae.

Molos = Molossus.

Molossus, fiul regelui Pyrrhus şi al Andromachăi şi frate cu Pielus şi cu Pergamus. După moartea tatălui său, Molossus a fost o vreme persecutat de Hermione şi era cât pe ce să fie ucis. A reuşit să scape cu viaţă, iar după moartea acestuia, i-a urmat la tronul Epirului. În amintirea lui, o parte din locuitorii Epirului au luat numele de moloşi.

Molus, unul dintre fiii lui Deucalion şi tatăl lui Meriones.

Momus, personificare a sarcasmului şi a zeflemelii răutăcioase.

Moneta, în mitologia romană, denumire purtată de Iuno.

Mopsus, 1. Fiul lui Manto şi al zeului Apollo, era un prezicător vestit care a trăit pe vremea războiului troian (vezi şi Calchas). 2. Unul dintre fiii lui Ampycus, care i-a însoţit pe argonauţi în expediţia lor către Colchis. A murit în Libya, pe drumul de întoarcere, fiind muşcat de un şarpe.

Morfeu = Morpheus.

Morpheus, zeul viselor şi unul dintre cei o mie de fii ai lui Hypnos. Li se înfăţişa oamenilor în timpul somnului.

Mors, la romani, zeiţa morţii şi una dintre divinităţile Infernului. Mai târziu ea a fost identificată cu zeul Thanatos, din mitologia greacă.

Mulciber, denumire purtată de zeul Vulcanus, datorită faptului că topea metalele.

Musae, fiicele lui Zeus şi ale Mnemosynei, considerate drept inspiratoare ale muzicii, ale dansului şi ale poeziei şi patroanele artelor în general. Ele îi desfătau pe zeii Olimpului cu cântecele lor la ospeţe şi serbări. Au participat, de pildă, în această calitate, la nunta Harmoniei cu Cadmus, la cea a lui Thetis cu Peleus. Se născuseră în Thracia, anume în Pieria (de unde şi denumirea pe care o purtau de Pierides), şi sălăşluiau în pădurile umbroase ale Heliconului şi ale Parnasului. Erau nouă surori: Clio - muza istoriei, Euterpe - muza poeziei lirice, Thalia - muza comediei, Melpomene - muza tragediei, Terpsichore - muza dansului, Erato - muza poeziei erotice, Polyhymnia - muza retoricii, Urania - muza astronomiei şi Calliope - muza poeziei epice. În mitologia romană muzele purtau numele de Camene.

Musaeus, tânăr înrudit (sau prieten) cu Orpheus, de la care deprinsese măiestria muzicii. Se spunea că Musaeus cânta atât de frumos, încât viersul său îi vindeca pe bolnavi.

Museu = Musaeus.

Muze = Musae.

Mycenis, denumire purtată de Iphigenia, pentru faptul că se născuse în cetatea Mycenae.

Mygdon, unul dintre fraţii Hecubei, participant la războiul troian.

Myrmidones, popor din Thessalia, al cărui erou eponim a fost Myrmidon, unul dintre fiii lui Zeus. Mirmidonii au participat la războiul troian sub conducerea lui Achilles.

Myrrha, mama lui Adonis, pe care l-a născut din dragostea incestuoasă pe care a nutrit-o pentru tatăl ei, Cinyras. A fost metamorfozată într-un arbore de smirnă.

Myrtilus, fiul lui Hermes şi vizitiul lui Oenomaus, regele Pisei. A ajutat-o pe Hippodamia, fiica regelui, să se căsătorească cu Pelops, punând la cale un vicleşug care a atras moartea lui Oenomaus. După căsătoria celor doi se spunea că Myrtilus, şi el la rândul său îndrăgostit de Hippodamia, ar fi fost ucis de către Pelops, care l-a aruncat în mare. Înainte de a muri, el l-a blestemat pe Pelops împreună cu întregul neam al pelopizilor. După moarte, Myrtilus a fost transformat de către divinul său părinte într-o constelaţie - Vizitiul.


Line



A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z




23 feb 1999 -