Index Index

Mitologie




A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z


Line


Ocean = Oceanus.

Oceanide = Oceanides.

Oceanides, nimfe ale apelor, fiicele lui Oceanus şi ale lui Tethys. Unindu-se cu muritorii, dar mai ales cu zeii, oceanidele au avut numeroşi copii. Dintre ele, cele mai cunoscute erau: Doris - mama nereidelor, Clymene - mama lui Prometheus, Philyra - mama centaurului Chiron etc.

Oceanus, zeul şi personificarea marilor ape care înconjurau - în concepţia celor vechi - lumea locuită, iar mai târziu personificarea Oceanului Atlantic, socotit hotarul vestic al lumii vechi. Oceanus era cel mai mare dintre titani, fiul lui Uranus şi al Geei. Din unirea lui cu sora sa Tethys s-au născut oceanidele. El era socotit deopotrivă tatăl tuturor apelor curgătoare - peste trei mii la număr - al marilor fluvii, al râurilor şi al izvoarelor.

Ocipete = Ocypete.

Ociroe = Ocyrhoe.

Ocnus 1. Fiul râului Tiber. L-a ajutat pe Aeneas în luptă împotriva lui Turnus. 2. Damnat, înfăţişat ca un om sortit să împletească veşnic în Infern o funie al cărei capăt era fără încetare ros de o măgăriţă. Simboliza strădania irosită în zadar.

Ocypete, fiica lui Thaumas şi a oceanidei Electra, şi una dintre harpii.

Ocyrhoe 1. Fiica centaurului Chiron şi a unei nimfe. Era înzestrată cu darul profeţiei. 2. Una dintre oceanide, iubită de Helenus. A avut un fiu, Phasis, zeul râului cu acelaşi nume din Colchis.


Odiseu = Odysseus.

Odysseus, celebru erou grec (cunoscut din Iliada, dar mai ales din Odiseea) care a participat la războiul troian. Odysseus era regele Ithacăi şi fiul lui Laertes (după o versiune, după o alta, al lui Sisyphus) şi al Anticleei. S-a căsătorit cu Penelope, fiica lui Icarius, cu care a avut un fiu, pe nume Telemachus. În războiul troian Odysseus are un rol important. Vestit pentru mintea sa isteaţă şi pentru prudenţa şi vorbele frumoase pe care ştia să le rostească, el este trimis adeseori în solii sau i se dau diverse însărcinări. De pildă, este trimis la regele Lycomedes să-l aducă pe Achilles, îl însoţeşte pe Menelaus atunci când acesta se duce să o ceară pe Helena de la troieni, mijloceşte împăcarea lui Agamemnon cu Achilles, o aduce pe Iphigenia la Aulis, e trimis să-l caute pe Philoctetes împreună cu armele lui Heracles, pătrunde ca iscoadă în Troia şi se înţelege pe ascuns cu Helena să-i trădeze pe troieni etc. Tot lui Odysseus, care pe câmpul de luptă a dat dovadă de mult curaj şi vitejie făcând numeroase victime, îi aparţine şi ideea calului de lemn în pântecele căruia s-a ascuns împreună cu alţi cinci sute de soldaţi greci şi a pătruns în cetatea Troiei, reuşind să-i deschidă astfel porţile în faţa grecilor. După terminarea războiului, Odysseus o porneşte şi el, ca şi ceilalţi, spre casă. Calea de întoarcere îi va fi însă lungă şi presărată cu multe peripeţii. O primă furtună pe mare îi abate pe ţărmurile Thraciei; se opreşte apoi pe meleagurile lotofagilor şi zăboveşte mai mult în ţara ciclopilor de unde scapă cu viaţă, din nou, numai datorită agerimii minţii sale. Reuşeşte să fugă de acolo orbindu-l pe Polyphemus şi-şi atrage în felul acesta mânia lui Poseidon, care era tatăl ciclopului. Ajuns în insula lui Aeolus, Odysseus capătă în dar de la acesta un burduf în care sunt închise vânturile. Crezând că înăuntru se afla vin, însoţitorii lui Odysseus deschid burduful şi dezlănţuie în felul acesta o groaznică furtună pe mare. Purtate de valuri, vasele rătăcesc la întâmplare şi ajung pe meleagurile lestrigonilor, neam de antropofagi, care-i ucid pe greci şi le distrug corăbiile. Singur Odysseus reuşeşte să-şi desprindă corabia de ţărm şi să scape cu fuga. În insula Aeaea, la magiciana Circe - cu care are şi un fiu - pe Telegonus - eroul zăboveşte un an încheiat, după care o porneşte din nou la drum, nu înainte de a fi stat de vorbă cu umbra lui Tiresias, care-i dezvăluie viitorul. Izbuteşte să treacă teafăr de insula sirenelor, apoi printre Scylla şi Charybdis, dar încep să-i lipsească merindele şi tovarăşii săi de drum se plâng de foame. Încălcându-i porunca, ei înjunghie câteva animale din cirezile zeului Apollo, ca să aibă cu ce se ospăta. Mânia zeilor le este acum fatală. Uraganul dezlănţuit cu acest prilej îneacă corăbii şi oameni. Singur Odysseus e cruţat. Agăţat de un catarg, el e purtat pe ape, la voia întâmplării şi dus în insula lui Calypso. Aici erou va zăbovi şapte (într-o altă versiune zece) ani încheiaţi, înlănţuit de dragostea frumoasei nimfe, pe care numai porunca lui Zeus o va determina să-l lase să plece mai departe. O nouă furtună pe mare, de data aceasta iscată de Poseidon, îl aruncă pe Odysseus, din nou naufragiat, pe ţărmul insulei feacilor. Găsit de Nausicaa, fiica regelui Alcinous, este călăuzit de către aceasta la palatul tatălui ei. Mişcat de istorisirea tuturor întâmplărilor nefericite care s-au abătut asupră-i, regele feacilor îi dăruieşte eroului o corabie, cu ajutorul căreia izbuteşte să ajungă, în sfârşit, în patrie. În Ithaca pe Odysseus îl aşteaptă însă noi încercări. În timpul îndelungii lui absenţe, cu toată dragostea şi credinţa nestrămutată pe care o nutreşte faţă de el soţia sa, Penelope, peţitorii acesteia au pus stăpânire pe avutul şi pe palatul lui. Ei petrec aici, ca la ei acasă, în nesfârşite ospeţe. După douăzeci de ani, nimeni nu-şi mai aduce aminte de Odysseus, aşa încât eroul, sosit în mijlocul lor, trece neobservat cu atât mai mult cu cât s-a deghizat în cerşetor. Îşi dezvăluie adevărata identitate numai bătrânului porcar Eumaeus şi propriului fiu, Telemachus, cu ajutorul cărora îi încercuieşte şi-i ucide pe toţi peţitorii. Între timp el este recunoscut şi de Penelope, alături de care va domni de acum înainte, din nou, în Ithaca.

Oeagrus, rege al Thraciei. Din unirea lui cu muza Calliope s-a născut Orpheus.

Oeax, unul dintre cei trei fii ai lui Naupilus şi al Clymenei şi frate cu Palamedes, pe care l-a însoţit în războiul troian.

Oebalus 1. Fiul lui Cynortas şi rege al Lacedaemonului. S-a căsătorit cu Gorgophone şi a avut mai mulţi copii, printre care pe Icarius şi pe Tyndareus. 2. Fiul lui Telon şi al nimfei Sebethis. A luptat împotriva lui Aeneas la sosirea eroului în Italia.

Oecleus, unul dintre urmaşii lui Melampus şi tatăl lui Amphiaraus. După ce nepotul său, Alcmaeon, şi-a ucis mama pentru a răzbuna moartea lui Amphiaraus, Oecleus i-a dat găzduire la curtea sa.

Oeclides, denumire purtată de Amphiaraus ca fiu al lui Oecleus.

Oedipus, fiul lui Laius, regele cetăţii Thebae, şi al Iocastei. Un oracol îi prezisese lui Laius că va pieri ucis de mâna fiului său, aşa încât, atunci când regina Iocasta l-a născut pe Oedipus, Laius s-a grăbit să îndepărteze copilul. El l-a încredinţat unui slujitor, cu porunca să-l abandoneze undeva, cât mai departe. Oedipus e găsit însă de nişte păstori corinteni, care-l duc la curtea regelui Polybus. Polybus îi va fi tată adoptiv până când copilul va atinge vârsta bărbăţiei. Atunci Oedipus părăseşte casa lui Polybus şi merge la Delphi să consulte oracolul. Pe drum are loc un incident. Într-un loc strâmt şi povârnit, nişte călători care vin din partea opusă îi poruncesc să se dea la o parte şi să lase drumul liber să treacă. Oedipus se împotriveşte. Are loc o încăierare, în cursul căreia el omoară doi oameni: unul dintre aceştia este Laius, propriul său tată, pe care însă Oedipus nu-l cunoaşte. În felul acesta oracolul s-a împlinit. Luând calea cetăţii Thebae, unde după moartea lui Laius fusese ales rege Creon, Oedipus se măsoară cu Sfinxul. Cu mintea sa ageră el izbuteşte să descifreze enigma pusă de Sfinx şi obţine răsplata făgăduită: tronul cetăţii Thebae şi mâna reginei Iocasta, despre care nimeni - şi cu atât mai puţin el - nu ştie că e propria sa mamă. Din căsătoria lui Oedipus cu Iocasta se nasc patru copii: Eteocles, Polynices, Antigone şi Ismene. Dar cetatea Thebae e bântuită de o molimă cumplită, căreia nimeni nu-i ştie leacul. Supuşii lui mor seceraţi şi regele Oedipus, îndurerat, îl trimite pe Creon să consulte oracolul pentru a afla care e motivul mâniei zeilor. Oracolul răspunde că trebuie răzbunată moartea lui Laius şi Oedipus porneşte pe dată cercetările pentru a-l descoperi pe vinovat. Se dovedeşte însă a fi el însuşi ucigaşul şi, îngrozit de propria-i faptă precum şi de căsătoria incestuoasă cu Iocasta, Oedipus se pedepseşte singur: el îşi scoate ochii şi, lipsit de vedere, porneşte într-o tristă pribegie, în straie de cerşetor, călăuzit de fiica sa Antigone, spre alte meleaguri. Găseşte ospitalitate în Atica şi moare, bătrân şi îndurerat, la Colonus.

Oeneus, fiul lui Portheus şi rege al Aetoliei. S-a căsătorit cu Althaea, cu care a avut mai mulţi copii, printre care pe Meleager, pe Gorge şi pe Deianira. După moartea Althaeei, care s-a sinucis, Oeneus s-a recăsătorit cu Periboea, cu care a mai avut un fiu, pe Tydeus. Oeneus l-a găzduit o vreme la curtea sa pe Heracles, pe vremea când eroul era căsătorit cu Deianira. Tot el a fost cel care a atras asupra Calydonului mânia zeiţei Artemis şi a făcut ca întreaga Aetolie să fie pustiită de un mistreţ fioros. Mai târziu, Oeneus a fost izgonit de la domnie de către fiii fratelui său, Agrius. Nepotul lui, Diomedes, îi alungă însă la rându-i pe uzurpatori şi-l întronează pe Andraemon, soţul lui Gorge, la curtea căruia Oeneus găseşte azil la bătrâneţe. E ucis însă, în cele din urmă, de fiii lui Agrius.


Oenides, denumire purtată de Meleager, fiul lui Oeneus.

Oenomaus, unul dintre fiii zeului Ares. A domnit asupra Pisei şi a avut o fiică, pe nume Hippodamia. Nevoind să o căsătorească, el născocise o stratagemă cu ajutorul căreia izbutise să-i ucidă toţi peţitorii: îi provoca la o întrecere de care şi, cum caii săi, dăruiţi de Ares, erau foarte iuţi, întrecându-i, îi ucidea. Cu ajutorul şi prin trădarea vizitiului său, Myrtilus, e învins însă de Pelops, care în felul acesta obţine mâna Hippodamiei. Întrecerea cu Pelops îi este fatală lui Oenomaus, care-şi găseşte moartea în timpul cursei, zdrobit sub copitele cailor.

Oenone, nimfă iubită de Paris pe muntele Ida, înainte ca aceasta să o fi cunoscut pe Helena. Mai târziu, auzind de moartea lui, Oenone s-a sinucis.

Oenopion, unul dintre fiii zeului Dionysos şi, la rândul său, tatăl Meropei. Nevoind să-şi dea fiica de soţie gigantului Orion, Oenopion l-a îmbătat pe acesta din urmă şi, în timp ce dormea, l-a lipsit de vedere.

Oenotrus, unul dintre fiii lui Lycaon, regele Arcadiei. Nemulţumit de moştenirea pe care i-a lăsat-o tatăl său, Oenotrus a emigrat în Italia şi acolo a întemeiat o nouă ţară - Oenotria.

Oeonus, fiul lui Licymnius şi văr cu Heracles. L-a întovărăşit pe erou în multe dintre expediţiile sale, dar a fost ucis, în cele din urmă, de către Hippocoon. Ca să răzbune moartea lui, Heracles a declarat război Lacedaemonului.

Ofelte = Opheltes.

Ofion = Ophion.

Ogig = Ogyges.

Ogyges 1. Rege străvechi, care a domnit în Boeotia înainte de potopul lui Deucalion. 2. Căpetenia titanilor pe vremea războiului acestora cu olimpienii.

Oileu = Oileus.

Oileus, regele locrienilor şi tatăl lui Aiax. Acesta din urmă era numit Oileus după numele tatălui său şi ca să se deosebească de Aiax, fiul lui Telamon. Oileus a participat la expediţia argonauţilor.

Olen = Olenus.

Olenus, unul dintre fiii lui Hephaestus.

Olimp = Olympus.

Olimpianul = Olympius.

Olimpieni = Olympii.

Olympii, denumire purtată de cei doisprezece zei principali care îşi aveau lăcaşul pe muntele Olympus şi care, ei înşişi sub ocârmuirea lui Zeus, guvernau, la rândul lor, lumea. Aceştia erau: Zeus, Poseidon, Hades, Ares, Hephaestus, Apollo, Hera, Hestia, Athena, Demeter, Artemis şi Aphrodite. Înainte de a deveni stăpânul absolut al universului, Zeus a trebuit să se războiască mai întâi cu titanii, apoi cu giganţii. Intervenţia sa îndeosebi şi a celorlalţi olimpieni, în general, în destinele şi în acţiunile muritorilor era pomenită în numeroase mituri şi legende.

Olympius, denumire purtată de fiecare dintre zeii care sălăşluiau în Olympus şi, mai ales, de către Zeus.

Olympus 1. Lanţ de munţi care separă Macedonia de Thessalia şi care, în concepţia celor vechi, era considerat drept lăcaşul zeilor. 2. Cântăreţ din fluier, originar din Mysia.

Omfala = Omphale.

Omphale, fiica lui Iardanus şi soţia regelui Tmolus, după a cărui moarte a domnit ca regină în Lydia. Când Heracles a fost nevoit să se vândă ca sclav, el a fost cumpărat de regina Omphale. La curtea ei, eroul a zăbovit timp de trei ani, ducând o viaţă de plăceri şi de huzur. După împlinirea termenului, Omphale i-a redat libertatea şi eroul s-a înapoiat în Grecia. Cu Omphale, Heracles a avut un fiu, pe nume Lamus.

Onchestus, unul dintre fiii lui Poseidon şi întemeietorul oraşului cu acelaşi nume din Boeotia.

Onhest = Onchestus.

Onir = Onirus.

Onirus, la greci, zeul şi personificarea Somnului.

Opheltes = Archemorus.

Ophion 1. Unul dintre conducătorii titanilor. A fost prăvălit de către Cronos în Tartarus. 2. Unul dintre giganţii care au luptat împotriva olimpienilor.

Ops, la romani, zeiţa abundenţei, identificată adesea cu Rhea din mitologia greacă.

Orc = Orcus.

Orcus, la romani, în credinţa populară, zeul morţii, identificat mai târziu cu Hades. De la el, sub numele de Orcus, era desemnat Infernul însuşi.

Ore = Horae.

Oreade = Oreades.

Oreades, nimfe ale munţilor.

Oreste = Orestes.

Orestes, fiul lui Agamemnon şi al Clytaemnestrei şi frate cu Iphigenia, Chrysothemis şi Electra. Pentru a-l feri de mânia lui Aegisthus, după moartea tatălui lor Agamemnon, Electra îşi ascunde fratele, pe Orestes, trimiţându-l la curtea regelui Strophius în Phocis. Acolo Orestes e crescut alături de fiul regelui, Pylades, de care-l va lega mai târziu o trainică prietenie. Când atinge vârsta bărbăţiei, Orestes se înapoiază acasă pentru a răzbuna, la îndemnul Electrei, moartea tatălui său. El îi ucide pe Aegisthus şi pe Clytaemnestra, dar în urma acestei crime e chinuit de erinii şi-şi pierde minţile. Ca să se purifice de păcatul care apasă asupra lui, se duce la Delphi, unde este purificat de însuşi Apollo, după care se înfăţişează înaintea unui tribunal atenian. Iertat de zei şi de muritori pentru fapta sa, Orestes, vindecat, e trimis de Apollo în Tauris ca să aducă de acolo statuia lui Artemis. În templul acesteia el o întâlneşte pe Iphigenia, devenită între timp slujitoarea zeiţei. Cei doi fraţi care s-au regăsit se înapoiază în patrie întovărăşiţi de Pylades şi ducând cu ei preţioasa statuie. Întors în Argolida, Orestes se căsătoreşte cu Hermione - după ce-l ucide mai întâi pe Pyrrhus, soţul acesteia - alături de care trăieşte până la adânci bătrâneţe. Cu Hermione, Orestes a avut un fiu, Tisamenus.

Orfeu = Orpheus.

Orion, gigant care se îndeletnicea cu vânătoarea. Chemat de Oenopion, tatăl Meropei, să stârpească fiarele care-i bântuiau ţara, Orion s-a îndrăgostit de fiica acestuia, pe care a încercat să o necinstească. Drept pedeapsă Oenopion l-a lipsit de vedere. Atunci Orion s-a dus în insula Lemnos, la fierăria lui Hephaestus. Acesta i-a dat un copul care să-l călăuzească spre soare-răsare: aşa arătase oracolul că trebuie să facă pentru ca să se vindece. Orion a făcut întocmai şi şi-a recăpătat vederea. El s-a îndrăgostit însă din nou, de data aceasta de însăşi zeiţa Artemis, şi dragostea aceasta i-a atras moartea. După o versiune a fost ucis de Apollo, fratele zeiţei, pentru cutezanţa lui, după o alta de însăşi cruda fecioară. După moarte, Orion a fost transformat într-o constelaţie.

Orithyia, fiica lui Erechtheus, regele cetăţii Athenae. A fost răpită de către Boreas, cu care a avut mai mulţi copii: pe Chione, pe Cleopatra, pe Zetes şi pe Calais.

Oritia = Orithyia.

Orpheus, fiul lui Oeagrus, regele Thraciei, şi al muzei Calliope. Orpheus era un cântăreţ şi un poet neîntrecut: el fusese iniţiat de muze în arta muzicii, iar zeul Apollo îi dăruise lira sa. Cântecul lui Orpheus era atât de frumos, încât clintea pietrele din loc, îmblânzea fiarele sălbatice şi înmuia inimile celor mai asprii oameni. A participat la expediţia argonauţilor, pe acre i-a salvat de la pieire datorită măiestriei sale: iscându-se o furtună pe mare, care ameninţa să înece corabia şi oamenii, Orpheus a început să cânte atât de minunat, încât valurile, vrăjite, s-au domolit. Cel mai cunoscut episod legat de numele său este cel al dragostei lui pentru soţia sa, Eurydice. Neconsolat de moartea ei, se spunea că Orpheus s-ar fi dus după ea în Infern ca să o readucă pe pământ. Mişcaţi de cântecul său divin, zeii subpământeni s-au înduplecat şi au consimţit s-o redea pe Eurydice vieţii, cu o singură condiţie: pe tot drumul care ducea prin lăcaşul morţilor spre lumea pământenilor Orpheus, urmat de Eurydice, nu avea voie să se întoarcă să o privească. Cei doi au pornit la drum. De la o vreme însă în sufletul lui Orpheus s-a cuibărit o bănuială: dacă cea care îl urmează nu e Eurydice? Pradă îndoielii, el s-a întors să o privească. În clipa aceea Eurydice s-a destrămat ca o umbră, întorcându-se pentru totdeauna în lăcaşul morţilor. Nemângâiat de pierderea ei definitivă, Orpheus a trăit tot restul vieţii îndurerat şi singur. A fost ucis, spunea legenda, de către femeile trace, care l-au sfâşiat în bucăţi pentru că a refuzat să le împărtăşească dragostea. Aruncate în apele râului Hebrus, capul şi lira sa au fost purtate departe, pe mare. Ele au fost duse de valuri pe ţările insulei Lesbos, care de atunci a devenit leagănul poeziei lirice.

Orthrus, câinele monstruos al lui Geryon. A fost ucis de către Heracles.

Ortru = Orthrus.

Ot = Otus.

Otus, gigant, frate cu Ephialtes şi fiul lui Poseidon şi al Iphimediei (vezi şi Aloidae).

Oxil = Oxylus.

Oxylus, urmaş al lui Aetolus şi una dintre căpeteniile heraclizilior, pe care i-a călăuzit spre Peloponnesus. După aceea Oxylus s-a stabilit în Elida, unde a domnit multă vreme, preluând tronul strămoşilor săi.


Line



A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z




23 feb 1999 -