Index Index

Mitologie




A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z


Line


Paean, zeu străvechi, priceput în arta tămăduirii. De la el, mai târziu, atât zeul Apollo cât şi Asclepius, care vindecau şi ei bolile, au primit denumirea de Paean.

Paladiu = Palladium.

Palaemon, fiul lui Athamas şi al lui Ino. Se numea iniţial Melicertes dar, fiind transformat după moarte într-o divinitate marină, a primit denumirea de Palaemon.

Palamede = Palamedes.

Palamedes, erou grec care a participat la războiul troian. Palamedes era fiul lui Nauplius şi al Clymenei şi unul dintre oamenii de încredere ai lui Menelaus. Cu ocazia războiului a făcut parte din mai multe solii: una care avea menirea să o ceară pe Helena de la troieni, alta care avea drept scop să-l aducă pe Odysseus pe câmpul de luptă. Cu această ocazie Palamedes a dat în vileag nebunia simulată a de Odysseus ca să nu participe la război, fapt pentru care acesta din urmă nu-l va ierta niciodată. Într-adevăr, răzbunarea lui Odysseus atrage moartea lui Palamedes. Odysseus ticluieşte o scrisoare, din care reieşea ca Palamedes s-ar fi pregătit să-i trădeze pe greci şi să treacă de partea lui Priamus. El aranjează ca această scrisoare să cadă în mâinile lui Agamemnon. Planul său perfid reuşeşte: Palamedes este lapidat de către greci. Moartea sa constituie un exemplu de moarte injustă, iar el însuşi e prototipul omului integru care cade victimă uneltirilor mârşave. Mai târziu, uciderea lui Palamedes a fost răzbunată, în parte, de către tatăl său.

Palante = Pallas.

Palantida = Pallantias.

Palas = Pallas.

Palemon = Palaemon.

Pales, la romani, divinitate pastorală considerată drept ocrotitoare a turmelor.

Palici, doi zei, fraţi gemeni, de origine siciliană. Erau fiii lui Zeus şi ai lui Thalea. Se spunea că, temându-se de gelozia Herei, Thalea s-ar fi ascuns sub pământ ca să-i poată naşte.

Palinur = Palinurus.

Palinurus, cârmaciul corabiei lui Aeneas. Într-o noapte, fiind cuprins de osteneală, Palinurus a adormit la cârmă şi a căzut în mare. Purtat de valuri, a reuşit sa ajungă pe coasta Italiei, unde însă a fost ucis de către localnici. Când Aeneas a întreprins călătoria în Infern, el l-a întâlnit acolo şi a stat de vorbă cu umbra lui Palinurus.

Palladium, veche statuie a zeiţei Pallas Athena. Se spunea că ar fi căzut din cer pe vremea lui Ilus şi că de ea depindea soarta cetăţii Troia. Pentru a putea cuceri oraşul, grecii i-au trimis pe Odysseus şi pe Diomedes să o fure. Numai astfel a putut fi Troia distrusă. După o altă versiune însă, ar fi existat două statui asemănătoare: după ce prima a fost furată, cea de-a doua - cea adevărată - a fost luată de Aeneas cu sine şi dusă în Italia.

Pallantias, denumire purtată de zeiţa Eos, socotită - după o versiune - drept fiica titanului Pallas.

Pallantis = Pallantias.

Pallas 1. Denumire purtată de zeiţa Athena. 2. Fiica zeului Triton, despre care se spunea că ar fi copilărit împreună cu Athena, Omorând-o din greşeală, zeiţa neconsolată a închipuit după înfăţişarea ei o statuie, numită Palladium. După o altă versiune, statuia ar fi înfăţişat-o pe însăşi Athena. 3. Unul dintre titani. 4. Unul dintre fiii lui Lycaon, considerat - după o versiune - drept bunicul lui Evander. 5. Fiul lui Evander. A participat alături de Aeneas la lupta împotriva lui Turnus, dar a fost ucis de către acesta din urmă. 6. Unul dintre giganţi. 7. Unul dintre fiii lui Pandion. A fost ucis de către Theseus, împotriva căruia încercase să lupte alături de cei cincizeci de fii ai săi.

Pan, fiul lui Hermes şi al Dryopei, socotit drept protector al turmelor şi al păstorilor. Îşi avea reşedinţa în Arcadia şi era considerat drept inventatorul unui instrument de suflat numit syrinx (naiul). Pan avea o înfăţişare ciudată, jumătate de om şi jumătate de animal; avea coarne, barbă şi copite de ţap, iar trupul îi era acoperit de păr. Trăia în desişul codrilor, în umbra cărora pândea nimfele, şi adeseori îl întovărăşea pe zeul Dionysos, din cortegiul căruia făcea parte. În mitologia romană, Pan era identificat cu Faunus şi cu Lupercus.

Pandar = Pandarus.

Pandareos, fiul lui Merops. Fiindcă a furat un câine de aur din templul lui Zeus a fost preschimbat de părintele zeilor într-o stâncă. Rămase orfane, cele trei fete ale lui Pandareos au fost răpite, la rândul lor, de harpii. Acestea le-au dus în Infern, unde le-au dăruit, drept slujitoare, eumenidelor.

Pandarus 1. Lician, fiul lui Lycaon şi arcaş în armata troienilor. A căzut ucis de către Diomedes. 2. Fiul lui Alcanor. L-a însoţit pe Aeneas în peregrinările sale şi a murit în Italia, ucis de mâna lui Turnus.

Pandion 1. Fiul lui Erichthonius şi rege al cetăţii Athenae. A avut, la rândul său, patru copii: pe Erechtheus, pe Butes, pe Procne şi pe Philomela. Pandion a căsătorit-o pe Procne cu regele Tereus, în schimbul alianţei pe care i-o făgăduise acesta din urmă. A murit, copleşit de durere din cauza nenorocirilor care s-au abătut asupra fetelor lui (vezi şi Philomela). 2. Strănepotul lui Pandion şi fiul lui Cecrops. Gonit din cetatea Athenae de către verii săi, Pandion s-a stabilit la Megara. Acolo s-a căsătorit cu fiica regelui Pylas, căruia i-a urmat la tron. Cu soţia sa, pe nume Pylia, Pandion a avut patru copii: Aegeus, Lycus, Nisus şi Pallas.

Pandora, întâia femeie din lume, creată de către Hephaestus şi de către Athena, la porunca lui Zeus. Când Prometheus a furat focul din ceruri ca să-l dăruiască oamenilor, părintele zeilor a hotărât să-l pedepsească, dăruindu-i-o pe Pandora. Fiind respinsă de Prometheus, Pandora a izbutit însă să-l cucerească pe fratele acestuia, pe Epimetheus, care a luat-o de soţie. Drept dar de nuntă, Pandora, pe care zeii o împodobiseră cu toate farmecele, a adus o cutie în care olimpienii închiseseră toate relele omeneşti. Ajunsă pe pământ, ea le-a dat drumul, umplând lumea cu ele. După o altă variantă, în cutia Pandorei ar fi fost închise toate lucrurile bune pe care zeii le-au dăruit muritorilor. Deschizând cutia, ea le-a lăsat să iasă şi să se întoarcă din nou în lăcaşul zeilor, de unde veniseră. Singură Speranţa a rămas pe pământ, pentru muritori, căci ea, aflându-se la fund, când Pandora a închis din nou cutia, a rămas acolo, nemaiavând timp să iasă.

Pandrosos, fiica lui Cecrops şi soră cu Aglauros şi cu Herse. A fost pedepsită, împreună cu surorile ei, de către zeiţa Athena, pentru că i-a încălcat porunca (vezi şi Aglauros).

Panope = Panopea.

Panopea, una dintre nereide.

Panopeea = Panopea.

Panopeu = Panopeus.

Panopeus, fiul lui Phocus şi frate geamăn cu Crisus, faţă de care nutrea o ură devenită celebră.

Panthoides, denumire purtată de Euphorbus şi de Polydamas, fiii lui Panthous.

Panthous, preot al lui Apollo la Troia şi prieten cu Priamus. A avut doi fii, pe Euphorbus şi pe Polydamas. Panthous şi-a aflat moartea în timpul incendierii cetăţii.

Panthus = Panthous.

Pantoidul = Panthoides.

Pantou = Panthous.

Paphus, fiul lui Pygmalion şi al unei statui de care se îndrăgostise acesta din urmă şi căreia zeiţa Aphrodite i-a dat viaţă. Paphus a fost, la rândul său, tatăl lui Cinyras.

Parcae, trei surori, considerate de către romani drept zeiţe ale sorţii. Ele erau identice cu moirele, din mitologia greacă.

Parce = Parcae.


Paris, cel mai mic dintre fiii lui Priamus şi ai Hecubei. Înainte de naşterea sa, Hecuba visase că viitorul ei copil va atrage pieirea Troiei. Când Paris vine pe lume, Priamus dă poruncă să fie ucis dar, într-ascuns, Hecuba, făcându-i-se milă de el, îi cruţă viaţa şi-l abandonează pe muntele Ida. Crescut în sălbăticie de nişte păstori, Paris, care între timp atinsese vârsta bărbăţiei, revine în cele din urmă în cetatea Troiei, unde este recunoscut, cu multă bucurie, de către părinţii săi. Un episod celebru este cel al judecăţii lui Paris, fapt care avea să ducă la izbucnirea războiului troian. La nunta lui Thetis cu Peleus au fost poftiţi toţi zeii Olympului, cu excepţia unei singure fiinţe, Eris - zeiţa vrajbei. Ca să se răzbune, când petrecerea era în toi, ea a aruncat în mijlocul nuntaşilor un măr pe care stătea scris "celei mai frumoase". Aceste cuvinte aveau să constituie un motiv de ceartă între trei zeiţe: Pallas Athena, Hera şi Aphrodite. Cel sortit să le facă dreptate este Paris. El este muritorul ales de zei să hotărască. Zeiţele se grăbesc fiecare în parte să-i făgăduiască un dar în schimbul mărului dorit, pe care Paris, în cele din urmă, îl dăruieşte însă Aphroditei. Zeiţa la rândul ei înţelege să-şi ţină făgăduiala făcută, anume să i-o dea de soţie pe cea mai frumoasă dintre femei. Cea care le întrecea în frumuseţe pe toate celelalte muritoare era Helena, fiica lui Tyndareus şi soţia lui Menelaus, regele Spartei. Cu ajutorul Aphroditei, Paris reuşeşte să o răpească pe Helena în lipsa soţului ei şi să o ducă cu el în Troia. Răpirea Helenei de către Paris a constituit motivul izbucnirii războiului troian. În ajutorul soţului abandonat sar toate căpeteniile grecilor. Comanda tuturor o preia Agamemnon care, în fruntea unei flote puternice, se îndreaptă spre Troia. Războiul durează zece ani, în care timp sorţii izbânzii sunt îndoielnici. În cursul luptelor Paris se bate la început singur cu Menelaus, dar e înfrânt şi scapă numai datorită Aphroditei, care-i vine în ajutor. Mai târziu el revine, la chemarea lui Hector, în primele rânduri şi-i răneşte pe rând pe Diomedes, pe Machaon şi pe Eurypylus. În sfârşit, îl ucide pe Achilles, ochindu-l cu o săgeată în călcâi, singurul loc unde eroul era vulnerabil. În cele din urmă, Paris cade lovit însă şi el de o săgeată înveninată a lui Philoctetes. Înainte de a muri, el o imploră pe fosta sa soţie, nimfa Oenone, pe care o părăsise de dragul Helenei, să-i vindece rana. La început aceasta şovăie şi când se hotărăşte s-o facă, ajutorul ei vine prea târziu, căci Paris se stinge răpus de veninul ucigător.

Partenopeu = Parthenopaeus.

Parthenopaeus, fiul Atalantei şi al lui Meleager (sau Milanion). A fost unul dintre cei şapte eroi care l-au însoţit pe Adrastus în expediţia organizată împotriva cetăţii Thebae, cu toată împotrivirea mamei sale, Atalanta, care ştia că va muri în luptă. A pierit, ucis în faţa porţilor cetăţii Thebae, de mâna lui Periclymenus.

Pasifae = Pasiphae.

Pasiphae, fiica lui Helios şi a oceanidei Perse şi soţia regelui Minos. Episodul cel mai cunoscut legat de numele ei este dragostea nefirească pe care a nutrit-o faţă de taurul fioros care devasta ţara lui Minos. Din unirea monstruoasă dintre taur şi Pasiphae s-a născut Minotaurul. Cu regele Minos, Pasiphae a avut trei copii: Androgeos, Ariadne şi Phaedra. Ca şi sora sa Circe, Pasiphae avea darul profeţiei şi se pricepea la vrăji.

Pasiteea = Pasithea.

Pasithea 1. Una dintre graţii, numită şi Aglaia. 2. Una dintre fiicele lui Nereus.

Pasithee = Pasithea.

Patareanul = Patareus.

Patareus, denumire purtată de zeul Apollo pentru faptul că avea un templu şi un oracol vestit în oraşul Patara.

Patroclu = Patroclus.

Patroclus, unul dintre comandanţii grecilor în războiul troian. Era fiul lui Menoetius şi prieten cu Achilles. Când eroul, supărat pe Agamemnon, a refuzat să mai lupte, Patroclus, văzând că troienii seamănă moartea în rândurile grecilor, i-a cerut îngăduinţa să lupte în locul lui în fruntea mirmidonilor. Achilles s-a învoit şi i-a dăruit armele sale. Astfel deghizat, şi luat drept Achilles, Patroclus a săvârşit un adevărat masacru printre troieni. În cele din urmă însă este descoperit şi ucis de către Hector, cu ajutorul lui Apollo. Îndurerat de moartea bunului său prieten, Achilles se avântă din nou în luptă şi-l răzbună pe Patroclus ucigându-l pe Hector. Prietenia dintre Patroclus şi Achilles a rămas legendară.

Patulcius, denumire purtată de zeul Ianus în vreme de război, când porţile templului său erau în permanenţă larg deschise.

Pax, la romani, zeiţa păcii, identificată cu Irene din mitologia greacă.

Pean = Paean.

Peante = Poeas.

Pefredo = Pephredo.

Pegasus, cal înaripat care s-a născut din picăturile de sânge căzute pe pământ atunci când Perseus i-a retezat capul Meduzei. Imediat după aceea, Pegasus s-a înălţat la ceruri şi, ajungând în Olympus, a devenit slujitorul lui Zeus. Mai târziu, dăruit de zeiţa Athena lui Bellerophon, Pegasus şi-a slujit cu credinţă noul stăpân, ajutându-l să ucidă Himera şi să le învingă pe amazoane. După moartea lui Bellerophon, Pegasus s-a înapoiat în Olympus, intrând din nou în slujba zeilor. El era considerat drept calul muzelor şi se spunea că izvorul Hippocrene de pe Helicon ar fi luat fiinţă pe locul unde Pegasus ar fi lovit, la porunca lui Poseidon, pământul cu copita. După moarte, Pegasus a fost transformat într-o constelaţie.

Peirithous = Pirithous.

Peitho, una dintre fiicele lui Oceanus, legată de Aphrodite, reprezentând spiritul artei de a convinge prin discurs.

Pelasg = Pelasgus.

Pelasgus, fiul lui Zeus şi al Niobei şi tatăl lui Lycaon. Era considerat strămoşul mitic al neamului pelasgilor.

Peleu = Peleus.

Peleus, fiul lui Aeacus şi frate cu Telamon şi cu Phocus. Pentru că a pus la cale împreună cu Telamon uciderea lui Phocus, Peleus a fost gonit din Aegina de către tatăl său. El s-a dus la Phthia în Thessalia, unde a fost purificat, în urma crimei săvârşite, de către regele Eurytion. Căsătorindu-se apoi cu Antigone, fiica acestuia, Peleus a devenit rege al Thessaliei. Cu ocazia vânătorii mistreţului din Calydon, la care participă, el îşi ucide din greşeală socrul şi trebuie să se exileze din nou. Caută un refugiu, de data aceasta în Iolcus, la curtea lui Acastus. Învinuit pe nedrept de soţia acestuia că ar fi vrut să o dezonoreze, Peleus e părăsit de către rege la o vânătoare pe muntele Pelion, pradă fiarelor sălbatice. Scapă însă cu viaţă, datorită centaurului Chiron, şi se răzbună crunt pe Acastus şi pe soţia acestuia. După aceea - Antigone murind între timp - se căsătoreşte cu Thetis, fiica lui Nereus. La nunta lor au venit toţi zeii Olympului şi, printre darurile primite s-au numărat şi caii nemuritori Balius şi Xanthus, care mai târziu aveau să-i aparţină lui Achilles. Cu Thetis, Peleus a avut mai mulţi copii, ucişi toţi de mama lor care, vrând să-i facă nemuritori, îi ardea în foc. Singur Achilles a scăpat, ca prin minune, supravieţuind celorlalţi. După moartea eroului, singur şi bătrân, Peleus, gonit din Phthia, este readus şi reîntronat de către nepotul său, Neoptolemus.

Pelia = Pelias.

Peliade = Peliades.

Peliades, denumire purtată de fiicele lui Pelias, după numele tatălui lor.

Pelias, fiul lui Poseidon şi al lui Tyro şi frate geamăn cu Neleus, pe care-l goneşte din Iolcus, uzurpându-i tronul. Mai târziu însă Pelias, devenit rege, trebuie să dea socoteală de actul săvârşit în faţa nepotului său, Iason, care revendică şi el coroana. Cu gândul ascuns să-l piardă, Pelias i-o făgăduieşte pe fiica sa în schimbul Lânii de Aur, pe care îl trimite să o aducă din Colchis. Aşa porneşte Iason faimoasa expediţie a argonauţilor. Întors victorios, după ce a învins numeroasele piedici care i-au stat în cale, Iason, căsătorit între timp cu Medea, află că în timpul absenţei sale Pelias i-a ucis tatăl şi fratele. Prin intermediul Medeei el pune la cale o răzbunare cruntă. Medea le determină pe fiicele lui Pelias să-şi taie tatăl în bucăţi şi să-l arunce într-un cazan cu apă clocotită, sub cuvânt că, prin vrăjile sale, ea ar fi capabilă să-l reînvie, redându-i totodată tinereţea. Atunci când fiicele lui Pelias însă, supunându-se îndemnurilor ei prefăcute, îşi ucid tatăl, răzbunarea ei iese la iveală. Urmaşul la tron al lui Pelias este fiul său, Acastus.

Pelides, denumire purtată de Achilles şi de Neoptolemus, în calitatea lor de urmaşi direcţi ai lui Peleus.

Pelidul = Pelides.

Pelopia 1. Una dintre fiicele lui Pelias, regele din Iolcus. 2. Soţia lui Atreus. Din dragostea incestuoasă a Pelopiei pentru tatăl său, Thyestes, s-a născut Aegisthus.

Pelopidae, urmaşii lui Pelops.

Pelopizi = Pelopidae.

Pelops, fiul lui Tantalus, regele Phrygiei. Se spunea că în tinereţe Pelops ar fi fost tăiat în bucăţi de către tatăl său, care le-ar fi oferit zeilor să se ospăteze din ele. Aceştia însă, ştiind adevărul, au pus bucăţile la loc şi i-au redat viaţa lui Pelops. Singură Demeter, din greşeală, apucase să-i mănânce un umăr, în schimbul căruia Pelops a căpătat un umăr de fildeş. Mai târziu el s-a stabilit la Pisa, unde s-a numărat printre peţitorii Hippodamiei pe care, cu ajutorul lui Poseidon şi cu complicitatea lui Myrtilus, a reuşit să o ia de soţie. Cu Hippodamia Pelops a avut numeroşi copii, printre care pe Atreus şi pe Thyestes. Pelops era considerat întemeietorul Jocurilor Olimpice.

Penates, în mitologia romană, divinităţi protectoare ale familiei şi ale casei, în mijlocul căreia ardea, în cinstea lor, o flacără veşnică. Statul roman avea şi el penaţii săi, aduşi de Aeneas de la Troia.

Penaţi = Penates.

Peneia = Peneis.

Peneida = Peneis.

Peneis, denumire purtată de Daphne, fiica lui Peneus.

Penelopa = Penelope.

Penelope, fiica lui Icarius şi soţia lui Odysseus, regele Ithacăi. Curând după ce Penelope i-a dăruit un fiu, pe Telemachus, Odysseus a fost nevoit să plece în războiul troian. În timpul absenţei sale îndelungate, Penelope - spre deosebire de celelalte soţii ale grecilor - a rămas credincioasă timp de douăzeci de ani amintirii soţului ei. Aflată singură în Ithaca, în palatul lui Odysseus, împreună cu fiul ei, ea e asaltată de numeroşi peţitori. În faţa refuzului ei constant, aceştia îi împânzesc casa şi, puşi pe petreceri şi pe ospeţe, urmăresc s-o ruineze. Ca să scape de insistenţele şi de ameninţările lor, Penelope e nevoită, în cele din urmă, să recurgă la un vicleşug: ea le făgăduieşte că atunci când va isprăvi de ţesut o pânză la care lucrează, se va hotărî să se căsătorească cu unul dintre ei. Pentru a amâna cât mai mult termenul, desface însă noaptea tot ceea ce lucrează ziua. E descoperită în cele din urmă şi constrânsă să se decidă, dar o salvează sosirea lui Odysseus. După ce-i ucide pe peţitori, Odysseus se înfăţişează Penelopei, alături de care va trăi fericit tot restul vieţii. După o altă versiune, după moartea lui Odysseus, Penelope s-ar fi căsătorit cu Telegonus, fiul eroului cu Circe.

Peneu = Peneus.

Peneus, zeul apei cu acelaşi nume din Thessalia, era fiul lui Oceanus şi al lui Tethys. A avut mai multe fiice, printre care şi pe Daphne.

Pentesileea = Penthesilea.

Penteu = Pentheus.

Penthesilea, fiica zeului Ares şi a Otrerei şi regină a amazoanelor. A participat la războiul troian venind în ajutorul lui Priamus, dar a fost ucisă de către Achilles. Se spunea că, văzând-o murind, atât de tânără şi frumoasă, Achilles s-ar fi îndrăgostit de ea.

Pentheus, fiul lui Echion şi al Agavei. După moartea bunicului său Cadmus, i-a urmat la tron, devenind rege al cetăţii Thebae. Mai târziu, pentru că s-a opus introducerii cultului lui Dionysos, Pentheus a fost pedepsit de către zeu. În timp ce iscodea bacchantele care celebrau misterele lui Dionysos pe muntele Cithaeron, Pentheus a fost descoperit de către acestea. Femeile furioase, cărora zeul le luase minţile, s-au năpustit asupra lui Pentheus, sfâşiindu-l în bucăţi. În fruntea lor se afla însăşi Agave, care însă, pradă rătăcirii, nu şi-a mai recunoscut fiul.

Pephedro, una dintre cele trei fiice monstruoase ale lui Phorcys şi Ceto.

Perenna = Anna Perenna.

Peribeea = Periboea.

Periboea 1. Soţia lui Oeneus, regele Calydonului, şi mama lui Tydeus. 2. Soţia lui Polybus, regele Corinthului. Când Oedipus a fost adus la curtea lui Polybus, Periboea l-a primit cu bucurie şi l-a crescut ca pe propriul ei fiu. 3. Mama lui Nasithous, regele feacilor. 4. Soţia lui Icarius şi mama Penelopei. 5. Fiica lui Alcathous, regele Megarei, şi soţia lui Telamon, cu care a avut un fiu, pe Aiax.

Periclimen = Periclymenus.

Periclymenus 1. Unul dintre argonauţi şi fiul regelui Neleus. A fost ucis de către Heracles împreună cu ceilalţi fraţi ai săi. 2. Fiul lui Poseidon şi al lui Chloris. A participat la apărarea cetăţii Thebae împotriva expediţiei "celor şapte".

Perifante = Periphas.

Periphas 1. Unul dintre lapiţi. 2. Unul dintre primii regi ai Atticei. Vestit pentru spiritul său de dreptate, era venerat de către supuşii săi asemenea unui zeu. Gelos, Zeus l-a transformat într-un vultur.

Permessus, zeul râului cu acelaşi nume, tatăl nimfei Aganippe.

Pero, fiica regelui Neleus şi a lui Chloris. Cu ajutorul fratelui său Melampus, care a reuşit să fure cirezile lui Phylacus - preţul cerut pentru mâna lui Pero - Bias s-a căsătorit cu ea.

Persa = Perse.

Perse, una dintre oceanide. Din unirea ei cu Helios s-au născut Aeetes, Circe, Perses şi Pasiphae.

Persefona = Persephone.

Perseida = Perseis.

Perseis, denumire purtată de Hecate, fiica lui Perses.

Persephone, numită în mitologia romană Proserpina, era fiica lui Zeus şi a lui Demeter. O dată, în timp ce culegea flori la marginea unui câmp, pământul s-a deschis şi a înghiţit-o pe Persephone. Îndurerată, zeiţa Demeter a cutreierat pământul în lung şi-n lat în căutarea fiicei sale. În cele din urmă a aflat că Persephone fusese răpită cu buna ştire a lui Zeus, de către unchiul ei, Pluto, care o luase cu el în împărăţia umbrelor. Deşi Demeter îl convinge în cele din urmă pe Zeus să-i înapoieze fiica, Persephone nu se mai poate întoarce pe pământ. Ea apucase să mănânce un sâmbure de rodie (vezi şi Ascalaphus) şi se legase în felul acesta o dată pentru totdeauna de lăcaşul umbrelor. Ulterior ea devine soţia lui Pluto şi stăpâna Infernului. Persephone primeşte încuviinţarea de a petrece jumătate din an alături de Demeter, urmând ca cealaltă jumătate să o petreacă alături de soţul ei.

Perses, fiul lui Helios şi al lui Perse şi frate cu Aeetes, Circe şi Pasiphae. A avut mai mulţi fii şi fiice, printre care şi pe zeiţa Hecate. După o altă versiune, Perses ar fi fost fiul lui Crius şi al Eurybiei.

Perseu = Perseus.

Perseus, erou de origine argiană, fiul lui Zeus şi al lui Danae, fiica regelui Acrisius. Pentru a pătrunde în turnul înalt în care era închisă Danae şi pentru a se uni cu ea, Zeus s-a transformat într-o ploaie de aur. Descoperind existenţa copilului despre care un oracol îi prezisese că va fi ucigaşul său, Acrisius îi închide pe Danae şi pe Perseus într-un cufăr şi le dă drumul pe mare. Purtaţi de valuri, cei doi sunt aruncaţi pe ţărmurile insulei Seriphus. Acolo îşi găsesc refugiu la curtea regelui Polydectes. Cu trecerea anilor, Perseus creşte şi devine un tânăr frumos şi curajos. Îndrăgostit de Danae, Polydectes vede însă în Perseus o piedică în calea dragostei lui. Cu gândul ascuns să-l piardă, el îl trimite pe viteazul tânăr să-i aducă capul Meduzei, una dintre gorgone. Perseus porneşte la drum însoţit de calul înaripat Pegasus. El le întâlneşte mai întâi pe graie, surorile gorgonelor, datorită cărora reuşeşte să afle unde sălăşluiau acestea din urmă. Ajuns pe meleagurile gorgonelor, Perseus le găseşte adormite. Zeul Hermes şi zeiţa Athena îl ajută. Ei îl feresc pe Perseus să zărească chipul Meduzei, la vederea căruia oricine e transformat în stană de piatră. El se îndreaptă către ea, privind-o prin oglinda unui scut pe care zeiţa protectoare i-l ţine în faţă şi, dintr-o singură lovitură, îi retează capul. Îl ia apoi cu sine şi face cale-ntoarsă. Pe drum, Perseus trece prin Aethiopia. Acolo o întâlneşte pe Andromeda, fiica regelui Cepheus, şi se îndrăgosteşte de ea. Andromeda - la cererea unui oracol - a fost înlănţuită de o stâncă şi lăsată acolo pradă unui monstru îngrozitor ca să o devoreze. Când monstrul se apropie de ea, Perseus îi arată chipul Meduzei şi-l împietreşte pe loc. Andromeda este salvată, dar Cepheus refuză să i-o dea drept răsplată lui Perseus, aşa cu făgăduise. Atunci eroul se răzbună, transformându-l şi pe rege în stană de piatră, după care îşi continuă drumul de întoarcere, luând-o pe Andromeda cu el. În drum spre Argos cei doi se abat prin insula Seriphus. Sosesc acolo la momentul potrivit pentru a o salva pe Danae: tiranul Polydectes vrea sa o necinstească. Lipsită de apărare, Danae se refugiase, căutând ocrotire, la altarul zeiţei Athena. La sosirea lui Perseus tiranul îşi primeşte şi el pedeapsa cuvenită: vederea chipului înspăimântător al Meduzei îl împietreşte. După ce o eliberează pe Danae de urmăritorul ei, Perseus îşi continuă drumul împreună cu Andromeda. El doreşte să-şi revadă cât mai grabnic bunicul. Înainte de a sosi în Argos face un ultim popas în cetatea Larissa, unde participă la nişte întreceri. Din greşeală loveşte cu discul pe unul dintre cei ce priveau desfăşurarea întrecerilor. Cel lovit se dovedeşte a fi chiar Acrisius, în felul acesta Perseus ucigându-şi bunicul fără să ştie şi fără să vrea. După omorul săvârşit eroul nu mai cutează să domnească asupra Argosului. El pleacă, după ce schimbă coroana cu Megapenthes, vărul său, şi domneşte în locul acestuia în cetatea Tirynthului.

Phaeaces, populaţia care trăia în insula Scheria, pe vremea când Odysseus a fost aruncat acolo de valuri. Regele feacilor era Alcinous.

Phaedra, fiica regelui Minos şi a Pasiphaei. Phaedra s-a căsătorit cu Theseus, cu care a avut doi fii: pe Acamas şi pe Demophon. Stăpânită însă de o dragoste nefirească pentru tânărul Hippolytus, fiul lui Theseus dintr-o căsătorie anterioară a acestuia, Phaedra, respinsă de Hippolytus şi temându-se că va fi descoperită, s-a grăbit să-l învinuiască în mod perfid, ea cea dintâi, în faţa lui Theseus, că ar fi vrut să o necinstească. Învinuirea ei atrage moartea nevinovatului Hippolytus. Cuprinsă de remuşcări, la rândul ei, Phaedra se spânzură.


Phaethon, fiul lui Helios şi al nereidei Clymene (după o altă versiune, al lui Cephalus şi al zeiţei Eos). Tânărul Phaethon a cerut părintelui său să-i dăruiască pentru o zi carul cu armăsarii înaripaţi în care zeul Soarelui obişnuia să traverseze bolta cerească. Înduplecat de rugăciunile lui, Helios se învoieşte. Cu toate recomandările primite, Phaethon nu e în stare să ţină piept iureşului cailor, care zboară la înălţimi ameţitoare. El părăseşte drumul indicat şi, fiind cât pe ce să dea foc cerului şi pământului, este lovit de Zeus cu fulgerul său şi precipitat în apele Eridanului. Acolo îşi află moartea preacutezătorul şi necugetatul tânăr, jelit îndelung de către surorile sale (vezi şi Heliades.

Phaethontiades, surorile lui Phaethon, numite şi heliade.

Phaethontides = Phaethontiades.

Phaethusa, una dintre heliade. După moartea fratelui ei Phaethon, pe care l-a jelit îndelung, Phaethusa a fost metamorfozată în plop, ca şi celelalte surori ale ei.

Phaon, luntraş bătrân şi sărman, originar din insula Lesbos. Fiindcă odată a trecut-o peste mare pe Aphrodite, fără să ştie cine e, şi nu i-a cerut plata cuvenită, zeiţa, drept recunoştinţă, i-a dăruit un filtru cu ajutorul căruia Phaon a redevenit tânăr şi frumos. Despre frumuseţea lui s-a dus în scurt timp vestea. Însăşi poeta Sappho se spunea că s-ar fi îndrăgostit de el şi s-ar fi sinucis, fiindcă Phaon nu i-a împărtăşit dragostea.

Phegeus, rege din Psophis şi preot al zeului Dionysos. L-a purificat pe Alcmaeon în urma crimei săvârşite de către acesta şi i-a dat-o în căsătorie pe fiica sa, Arsinoe (sau Alphesiboea).

Phemius, unul dintre cântăreţii la citeră care le cântau peţitorilor la ospeţe, în casa lui Odysseus.

Pheres, unul dintre fiii lui Cretheus şi tatăl lui Admetus. Era socotit întemeietorul cetăţii Pherae, din Thessalia.

Philammon, fiul zeului Apollo. Moştenise de la tatăl său darul profeţiei şi era vestit pentru priceperea sa în arta muzicii.

Philemon, ţăran bătrân din Phrygia, căsătorit cu Baucis.

Philoctetes, fiul lui Poeas şi al Demonassei, era un arcaş vestit care moştenise de la Heracles arcul şi săgeţile eroului. S-a numărat printre pretendenţii la mâna Helenei şi a pornit, datorită acestui fapt, şi el, alături de ceilalţi greci, în expediţia organizată împotriva Troiei. Nu a apucat să ajungă însă la Troia. Pe drum, cu prilejul unui popas pe o insulă, a fost muşcat de picior de un şarpe. Rana sa răspândea un miros atât de respingător încât, la îndemnul lui Odysseus, grecii l-au abandonat pe Philoctetes în insula Lemnos şi şi-au continuat călătoria. Zece ani - toată durata războiului - a zăcut acolo Philoctetes trăind în sălbăticie şi în singurătate, până când, la îndemnul unui oracol care spusese că Troia nu va putea fi cucerită până nu vor fi aduse arcul şi săgeţile lui Heracles, grecii i-au trimis după el pe Odysseus şi pe Diomedes, care l-au adus pe câmpul de bătălie. Acolo Philoctetes, vindecat de Machaon, s-a aruncat vitejeşte în luptă. Printre cei ucişi de el se număra şi Paris. După terminarea războiului, Philoctetes s-a înapoiat acasă. Mai târziu e s-a stabilit în Italia, unde a întemeiat mai multe cetăţi.

Philomela, fiica lui Pandion, regele cetăţii Athenae, şi soră cu Procne. Sedusă de Tereus, cumnatul ei, care i-a tăiat apoi limba ca să nu-i poată da în vileag fărădelegea, Philomela a găsit totuşi un mijloc prin care i-a dezvăluit adevărul lui Procne: ea a ţesut trista întâmplare pe o pânză, pe care i-a arătat-o surorii ei. Pradă disperării, Procne a pus atunci la cale o răzbunare cumplită: ea şi-a ucis propriul copil născut cu Tereus şi l-a tăiat în bucăţi, pe care apoi i le-a servit la masă nelegiuitului ei soţ. Tereus descoperă crima şi porneşte în căutarea celor două surori, care între timp fugiseră. Le dă de urmă, le ajunge şi e pe punctul de a le ucide, când, implorând ajutorul şi mila zeilor, Philomela şi Procne sunt metamorfozate în păsări: Philomela în rândunică, iar Procne în privighetoare; după o altă versiune rolurile fiind inversate.

Philyra, una dintre oceanide, mama centaurului Chiron.

Philyrides, denumire purtată de centaurul Chiron, fiul Philyrei.

Phineus 1. Fiul lui Belus şi al lui Anchinoe şi frate cu Cepheus. Voia să se căsătorească cu Andromeda - nepoata sa - dar a fost transformat în stană de piatră de către Perseus, care i-a arătat chipul Meduzei. 2. Fiul lui Agenor şi rege al Thraciei. Deşi înzestrat cu darul profeţiei, Phineus n-a fost în stare să discearnă adevărul atunci când a fost vorba despre propriii săi fii. Acuzaţi pe nedrept de către mama lor vitregă - soţia lui Phineus - că ar fi vrut să o necinstească, cei doi tineri au fost lipsiţi de vedere de către tatăl lor, fără ca acesta din urmă sa le fi dovedit vinovăţia. Drept pedeapsă, zeii l-au lipsit şi pe el, la rândul său, de vedere şi au pus harpiile să-l chinuiască, dându-i neîncetat târcoale şi spurcându-i hrana. Când argonauţii, în drum spre Colchis, i-au cerut lui Phineus să le arate drumul, acesta s-a învoit, rugându-i în schimb să-l scape de harpii. Drept mulţumire, boreazii au răpus harpiile şi l-au eliberat pe Phineus.

Phlegethon, unul dintre râurile Infernului, alături de Cocytus şi de Acheron, al cărui afluent era.

Phlegyas, fiul zeului Ares şi al lui Chryse şi rege în Orchomenus. A avut, la rândul său, doi copii: pe Ixion şi pe Coronis. Când a aflat că fiica lui a fost sedusă de către zeul Apollo (vezi şi Coronis), Phlegyas a dat foc templului lui Apollo de la Delphi. Şi-a atras în felul acesta asupră-şi mânia zeului, care l-a prăvălit în Infern.

Phocus, fiul lui Aeacus şi Psamathe, şi frate cu Telamon şi cu Peleus. Printre fii săi s-au numărat şi Panopeus şi Crisus. A fost ucis de către fraţii săi Telamon şi Peleus.

Phoebe 1. Una dintre lecipide. 2. Una dintre titanide, mama lui Leto şi a Asteriei. 3. Denumire purtată de zeiţa Artemis.

Phoebus, denumire purtată de zeul Apollo.

Phoenissa, denumire purtată de Dido, fiindcă era originară din Phoenicia.

Phoenix, 1. Fiul lui Amyntor, regele din Argos, era dascălul şi prietenul lui Achilles. L-a întovărăşit pe erou la Troia şi, ulterior, după terminarea războiului, l-a însoţit pe Neoptolemus pe calea de întoarcere. A murit pe drum fără să ajungă să-şi revadă patria. 2. Unul dintre fiii lui Agenor. A fost trimis de către tatăl său împreună cu Cilix şi cu Cadmus să o caute pe Europa. Negăsind-o, nu s-a mai întors acasă, ci a întemeiat o ţară, Phoenicia, şi s-a stabilit acolo. 3. Pasăre fabuloasă despre care vechii egipteni credeau că ar fi trăit peste cinci sute de ani şi că ar fi murit aruncându-se în foc, pentru a renaşte apoi din propria sa cenuşă.

Pholus, unul dintre centauri, fiul lui Silenus şi al Meliei (sau, într-o altă variantă, al lui Ixion). Odată, Pholus l-a găzduit pe Heracles în peştera să, l-a ospătat şi i-a dat să bea într-ascuns dintr-un burduf de vin care aparţinea celorlalţi centauri. Atraşi de mirosul vinului, aceştia au dat năvală în peştera lui Pholus. Se încinge o luptă, din care Heracles iese victorios după ce ucide mulţi dintre adversari. Când încăierarea ia sfârşit, Pholus se apleacă să scoată o săgeată înveninată din trupul unui centaur ucis. Din nebăgare de seamă se înţeapă şi el în ea şi cade mort.

Phorbas 1. Unul dintre fiii regelui Priamus, ucis în luptă de către Menelaus, sub zidurile Troiei. 2. Erou tesalian şi unul dintre lapiţi. A domnit în Elida şi a avut doi fii, Alector şi Augias.

Phorcus = Phorcys.

Phorcys 1. Divinitate marină care aparţinea generaţiei de zei dinaintea olimpienilor. Era fiul lui Pontus şi al Geei. Din unirea lui Phorcys cu sora sa Ceto s-au născut gorgonele, graiele şi alte fiinţe monstruoase. 2. Unul dintre tovarăşii lui Priamus, ucis de către Aiax în timpul războiului troian.

Phoroneus, fiul lui Inachus şi al Meliei, şi frate cu Io. A fost unul dintre primii regi ai Argosului. De la numele lui, locuitorii Argolidei se mai numeau şi feronei.

Phoronis, denumire purtată de Io, sora lui Phoroneus.

Phosphorus, fiul lui Eos, personifica steaua dimineţii. În mitologia romană purta numele de Lucifer.

Phrixus, fiul lui Athamas şi al Nephelei. Fiind persecutat împreună cu sora sa Helle de către mama lor vitregă Ino, care voia să-i ucidă, Phrixus a fugit împreună cu Helle încălecând pe un berbec înaripat, cu lâna de aur, pe care-l primiseră în dar de la Nephele. Purtată cu repeziciune prin văzduh, Helle a ameţit, a căzut de pe spinarea animalului şi s-a înecat în apele mării, care de atunci îi poartă numele: Hellespont. Phrixus a ajuns în schimb teafăr în Colchis, la regele Aeetes. Acesta i-a îngăduit să rămână la curtea sa şi, mai târziu, i-a dat-o în căsătorie pe fiica sa, Chalciope. Drept mulţumire că a fost salvat de la moarte, Phrixus a sacrificat berbecul lui Zeus, iar Lâna de Aur a acestuia i-a dăruit-o regelui Aeetes. Mai târziu, faimoasa lână avea să devină ţelul expediţiei întreprinse de argonauţi.

Phyleus, unul dintre fiii regelui Augias, care s-a împotrivit hotărârii nedrepte luate de tatăl său de a nu-i da lui Heracles plata cuvenită. Drept răsplată, după moartea lui Augias, eroul l-a înscăunat în locul lui pe Phyleus.

Phyllis, fiica lui Lycurgus, regele Thraciei, care l-a găzduit pe Demophon, fiul lui Theseus, la întoarcerea sa din războiul troian. Îndrăgostindu-se de tânărul erou, Phyllis i-a îngăduit să-şi continue drumul spre patrie, dar să se lege prin jurământ că se va întoarce la ea. Demophon a făgăduit, însă o dată plecat şi-a călcat jurământul şi nu s-a mai înapoiat. Phyllis l-a aşteptat îndelung şi, când a pierdut orice speranţă ca-l va revedea, s-a spânzurat.

Picumn = Picumnus.

Picumnus, vechi divinităţi romane, de origine obscură. Ocroteau casele şi pe noii născuţi.

Picus, fiul lui Saturnus şi rege în Latium în vremurile străvechi ale aborigenilor. Picus avea darul profeţiei şi era considerat drept tatăl lui Faunus. Iubit, printre altele, de Circe, a cărei dragoste nu a voit să o împărtăşească, Picus a fost metamorfozat de către temuta magiciană într-o pasăre.

Pier = Pierus.

Pieride = Pierides.

Pierides 1. Cele nouă fiice ale lui Pierus, regele Emathiei. Neîntrecute cântăreţe, pieridele, mândre de măiestria lor, s-au încumetat să se ia la întrecere cu muzele. Au fost învinse însă de către acestea şi, drept pedeapsă pentru cutezanţa lor, metamorfozate în păsări. 2. Denumire purtată de cele nouă muze, care-şi trăgeau obârşia din ţinutul Pieriei.

Pierus, rege al Emathiei (Macedoniei) şi tatăl pieridelor.

Pigmalion = Pygmalion.

Pigmei = Pygmaei.

Pilade = Pylades.

Pilumn = Picumnus.

Pilumnus = Picumnus.

Pinariu = Pinarius.

Pinarius, împreună cu Potitius forma un cuplu de doi bătrâni din Arcadia care l-au însoţit pe Evander în Italia. Au devenit slujitorii cultului lui Heracles la Roma.

Pir = Pyrrhus.

Pira = Pyrrha.

Piracmon = Pyracmon.

Piram = Pyramus.

Pirithous, erou tesalian, fiul lui Ixion, regele lapiţilor, şi al Diei. A participat la vânătoarea mistreţului din Calydon, iar nunta lui cu Hippodamia a prilejuit faimoasa luptă dintre lapiţi şi centauri. Celebră a rămas, de asemenea, prietenia lui Pirithous cu Theseus. Cei doi eroi s-au cunoscut cu prilejul unei încăierări (Pirithous furase cirezile de vite ale lui Theseus şi le ascunsese), în urma căreia însă s-au împăcat şi s-au legat cu jurământ să rămână veşnic prieteni. Ei şi-au făgăduit, de asemenea, să se ajute reciproc pentru a găsi şi a lui soţii zeiţe sau fete de zei. Astfel, cu sprijinul lui Pirithous, Theseus a răpit-o pe Helena, iar Theseus, la rândul său, l-a întovărăşit pe Pirithous în Infern pentru ca acesta din urmă să o răpească pe Persephone, fiica zeiţei Demeter. Cei doi eroi au rămas însă în Infern, prizonierii lui Hades, până la sosirea lui Heracles. Acesta l-a readus pe Theseus printre muritori, dar - supunându-se voinţei zeilor - la lăsat în schimb pe Pirithous printre umbre.

Piriton = Pirithous.

Pistor, în mitologia romană, denumire purtată de Iupiter, datorită ajutorului pe care l-a dat odată Romei în timpul asedierii ei de către gali. El s-a arătat atunci într-o noapte în vis romanilor şi, îndemnându-i să le arunce galilor tot ce aveau mai de preţ, le-a făgăduit în schimb victoria. Cum la Roma bântuia o foamete cumplită şi făina era lucrul cel mai de preţ, romanii au făcut din puţina făină care le rămăsese pâini, pe care le-au aruncat, de sus din cetate, asupra galilor. Înspăimântaţi de această dovadă de belşug, galii, care sperau să învingă pe cei asediaţi prin înfometare, au renunţat la planul lor şi n-au mai continuat lupta. În felul acesta îndemnul lui Iupiter a adus victoria. Drept recunoştinţă şi în amintire acestui eveniment, romanii l-au supranumit brutarul (pistor) şi i-au ridicat un altar.

Piteu = Pittheus.

Piton = Python.

Pittheus, fiul lui Pelops şi al Hippodamiei şi rege în cetatea Troezen, din Argolida. A pus la cale unirea fiicei sale, Aethra, cu Aegeus şi a devenit în felul acesta bunicul lui Theseus.

Pleiade = Pleiades.

Pleiades, cele şapte fiice ale lui Atlas şi ale Pleionei. Se numeau: Alcyone, Asterope, Celaeno, Electra, Maia, Merope şi Taygeta. Cât au trăit s-au numit atlantide, adică "fiicele lui Atlas". Lovite crunt de moartea fratelui lor Hyas (după o versiune, după o alta neputând îndura gândul că părintele lor a fost pedepsit sa poarte o veşnică povară pe umeri), ele s-au stins de durere. După moarte au fost transformate într-o constelaţie şi au primit numele de pleiade.

Pleiona = Pleione.

Pleione, una dintre oceanide, soţia lui Atlas şi mama pleiadelor şi a hiadelor. A fost transformată o dată cu fiicele ei într-o constelaţie.

Pleisthenes = Plisthenes.

Plexippus 1. Fiul lui Phineus. A fost lipsit de vedere de către propriul său părinte, împreună cu celălalt frate al său. 2. Unul dintre cei doi unchi ai lui Meleager, ucis de către erou cu ocazia vânătorii mistreţului din Calydon.

Plisthenes, unul dintre fiii lui Atreus, regele cetăţii Mycenae şi, - după o versiune - tatăl lui Agamemnon şi al lui Menelaus. Murind de tânăr, şi-a lăsat copiii în grija părintelui său, Atreus, ca să-i crească.

Plut = Plutus.

Pluto, denumire purtată de zeul Hades, considerat posesorul bogăţiilor nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului.

Pluton = Pluto.

Plutus, fiul lui Iasion şi al lui Demeter, era zeul şi personificarea bogăţiilor nemăsurate care se aflau pe pământ. Plutus era "zeul orb" căruia părintele zeilor îi luase vederea ca să le împartă muritorilor, buni şi răi deopotrivă, bogăţiile la întâmplare.

Pluvius, denumire purtată de Zeus, în calitatea sa de stăpân al ploilor.

Podaliriu = Podalirius.

Podalirius, fiul lui Asclepius şi frate cu Machaon, împreună cu care a participat la războiul troian. Priceput în arta tămăduirii, a vindecat acolo pe mulţi dintre cei răniţi în luptă, printre care şi pe Patroclus. După terminarea războiului s-a stabilit în Caria.

Podarce = Podarces.

Podarces 1. Denumire purtată de regele Priamus în copilărie, datorită sprintenelii picioarelor sale. 2. Fiul lui Iphicles, regele Thessaliei, şi fratele mai mic al lui Protesilaus, alături de care a participat la războiul troian. A fost ucis de către Penthesilea, regina amazoanelor.

Podarge, una dintre harpii. Din unirea ei cu Zephyrus s-au născut Balius şi Xanthus - caii lui Achilles.

Poeas, tatăl lui Philoctetes. A participat la expediţia argonauţilor şi a fost prieten bun cu Heracles.

Poliada = Polias.

Polias, denumire purtată de zeiţa Athena, în calitatea sa de protectoare a cetăţilor.

Polib = Polybus.

Polibote = Polybotes.

Polidamante = Polydamas.

Polidecte = Polydectes.

Polideuce = Polydeuces.

Polidor = Polydorus.

Polifem = Polyphemus.

Polifonte = Polyphontes.

Polimnestor = Polymnestor.

Polimnia = Polyhymnia.

Polinice = Polynices.

Polipemon = Polypemon.

Polite = Polites.

Polites 1. Fiul regelui Priamus şi al Hecubei. A fost ucis printre ultimii troieni la căderea cetăţii acestora, în prezenţa tatălui său, de către Pyrrhus. 2. Unul dintre însoţitorii lui Odysseus.

Polixena = Polyxena.

Pollux, unul dintre dioscuri, fratele lui Castor. în mitologia greacă, Pollux se numea Polydeuces.

Polux = Pollux.

Polybotes, unul dintre giganţii care s-au luptat cu olimpienii. A fost ucis de către Poseidon. Zeul a prăvălit deasupra lui Polybotes insula Nisyrus şi l-a strivit sub ea.

Polybus, regele Corinthului, care l-a crescut pe Oedipus.

Polydamas, fiul lui Panthous, vestit pentru înţelepciunea şi judecata lui dreaptă. A participat la războiul troian luptând alături de Hector şi a căzut ucis de către Aiax.

Polydectes, fiul lui Magnes şi rege în insula Seriphus. A găzduit-o pe Danae, aruncată de valuri pe ţărmurile insulei sale şi s-a îndrăgostit de ea. Pentru a-i cuceri dragostea şi ca să-l îndepărteze pe Perseus, Polydectes l-a trimis - cu gândul ascuns să-l piardă - să ucidă Meduza. La întoarcere, eroul l-a ucis însă pe Polydectes, împietrindu-l cu chipul Meduzei, pentru vina de a fi încercat să o necinstească, în absenţa sa, pe Danae.

Polydeuces, denumirea sub care era cunoscut în mitologia greacă Pollux.

Polydorus, 1. Fiul lui Cadmus şi al Harmoniei. S-a căsătorit cu Nicteis, fiica regelui Nicteus, cu care a avut un fiu, pe Labdacus. Printre urmaşii lui Polydorus se număra şi Oedipus. 2. Unul dintre fiii regelui Priamus. În timpul războiului troian tatăl său l-a încredinţat pe Polydorus, pe atunci încă copil, împreună cu o parte însemnată din tezaur, pe care a vrut să o pună la adăpost, lui Polymnestor, regele Thraciei. Mânat de lăcomie şi ca să poată pune mâna pe bani, acesta la ucis pe Polydorus şi l-a aruncat în mare. Purtat de valuri, cadavrul lui Polydorus a fost aruncat pe ţărm tocmai în locul unde mama sa, Hecuba, se pregătea să urce pe corabia care avea să o ducă în robie. Recunoscându-şi fiul ucis, înainte de plecare Hecuba găseşte totuşi răgaz şi-i răzbună moartea.

Polyhymnia, una dintre muze, fiica lui Zeus şi a Mnemosynei. Patrona retorica.

Polymnia = Polyhymnia.

Polymnestor, rege al Thraciei şi, prin căsătoria cu Ilione, fiica regelui Priamus, ginerele acestuia. Făcându-se vinovat de uciderea lui Polydorus, pe care l-a sacrificat ca să-şi însuşească bogăţiile lui Priamus, Polymnestor a fost la rândul său pedepsit de către Hecuba, mama lui Polydorus, şi de către celelalte femei troiene, care i-au scos ochii şi l-au omorât împreună cu cei doi fii ai săi.

Polynices, fiul lui Oedipus şi al Iocastei şi frate cu Eteocles. După moartea lui Oedipus, cei doi fraţi - blestemaţi de către părintele lor pentru că nu voiseră să-l sprijine atunci când fusese izgonit de către Creon - hotărăsc să-şi împartă tronul, domnind fiecare câte un an. La împlinirea termenului fixat însă, Eteocles refuză să-i cedeze domnia fratelui său, aşa cum fusese învoiala. Polynices se refugiază atunci în Argos, la curtea lui Adrastus. Cu sprijinul acestuia el porneşte expediţia celor şapte pentru a pune mâna prin forţă pe tronul râvnit. În lupta care are loc, cei doi fraţi se ucid reciproc, împlinind în felul acesta blestemul lui Oedipus. În timp ce Eteocles e înmormântat cu mare cinste, Polynices, socotit uzurpator şi trădător, e sortit să putrezească neîngropat, pradă fiarelor sălbatice. Mânată de sentimentul datoriei şi de dragostea de soră pe care a nutrit-o pentru fraţii ei, fără deosebire, Antigone încalcă porunca şi oficiază ritualul înmormântării. Pentru nesupunerea săvârşită ea plăteşte, la rându-i, cu viaţa.

Polypemon, tâlhar vestit, cunoscut şi sub numele de Procrustes sau Damastes.

Polyphemus, ciclop din insula Sicilia şi fiul zeului Poseidon. Polyphemus locuia într-o peşteră, în apropiere de muntele Aetna, şi se îndeletnicea cu păstoritul. Când Odysseus a ajuns în Sicilia, el a fost prins împreună cu doisprezece dintre însoţitorii săi de către ciclop şi închis în peştera lui. Polyphemus a început prin a-i devora însoţitorii - doi câte doi - zilnic. El i-a făgăduit lui Odysseus că-l va lăsa la urmă, drept mulţumire pentru faptul că îi dăruise un burduf de vin. Îngrozit de vederea cruntei morţi la care erau supuşi ceilalţi, Odysseus, împreună cu cei rămaşi în viaţă, îi iau vederea ciclopului, orbindu-l cu un par înroşit în foc pe care, în timpul somnului, i-l înfig în unicul ochi. Apoi, cum ciclopul nebun de durere şi de furie caută să-i prindă bâjbâind cu mâinile la întâmplare, ei reuşesc să iasă din peşteră, ascunşi fiecare sub pântecul câte unui berbec din turma lui Polyphemus. Ajunşi la lumină, aleargă pe ţărm, se urcă în corăbii şi vâslesc din toate puterile spre larg, în timp ce Polyphemus îşi strigă în van deznădejdea, neputincios, pe ţărm şi aruncă cu bolovani uriaşi, care însă nu-şi ating ţinta. Un alt episod legat de numele lui Polyphemus este cel al dragostei sale nefericite pentru Galatea (vezi şi Acis).

Polyphontes, unul dintre heraclizi. După împărţirea Peloponnesului, Polyphontes l-a ucis pe Cresphontes, căruia îi revenise Messenia, ca să pună mâna pe coroană. El a luat-o apoi cu sila în căsătorie pe Merope, văduva lui Cresphontes, dar a fost la rându-i ucis de către unul dintre fiii ei.

Polyxena, ca mai mică dintre fiicele regelui Priamus şi ale Hecubei. A fost iubită de Achilles, printre sclavele căruia s-a numărat. După moartea eroului a fost sacrificată pe mormântul său de către Neoptolemus, fiul lui Achilles.

Pomona, în mitologia romană, divinitate protectoare a grădinilor şi a pomilor roditori.

Pompilia, fiica regelui Numa Pompilius şi mama lui Ancus Marcius.

Pompilius = Numa Pompilius.

Pont = Pontus.

Pontus, fiul Geei, era o veche divinitate care personifica Marea. Din unirea lui Pontus cu propria sa mamă s-au născut o serie de divinităţi marine, printre care se numărau Ceto, Nereus şi Thaumas.

Porfirion = Porphyrion.

Porphyrion, unul dintre giganţii care au luptat împotriva olimpienilor. A murit săgetat de Apollo.

Porrima, una dintre surorile (sau însoţitoarele) nimfei Carmenta.

Porsena = Porsenna.

Porsenna, rege etrusc. S-a luptat cu romanii pentru a-l reîntrona pe Tarquinius Superbus, care-i ceruse ajutor. El atacă Roma în fruntea unei armate puternice, dar e respins de vitejia romanilor, care-i ţin piept. Uimit şi mişcat de patriotismul şi curajul lor, dar mai ales de gestul unuia dintre ei - C. Mucius, supranumit ulterior Scaevola, care încercase să-l ucidă pe împărat şi, fiind prins, îşi arsese în văzut tuturor mâna dreaptă drept pedeapsă că greşise ţinta, - Porsenna a încheiat în cele din urmă pace cu romanii.

Portumnus, la romani, divinitate marină identificată cu Palaemon din mitologia greacă.

Portunus = Portumnus.

Poseidon, zeul mării, fiul lui Cronos şi al Rheei. Ca şi ceilalţi fraţi ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghiţit de către tatăl său şi apoi dat afară. Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărţirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui Poseidon Împărăţia apelor. El sălăşluia în fundul mării împreună cu soţia sa, Amphitrite, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin şi purtat de un car tras de cai înaripaţi, spinteca valurile. Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniştite, el scotea insule la iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri. O dată el a încercat împreună cu Hera şi cu Athena să-l pună în lanţuri pe Zeus, dar încercarea a dat greş. De atunci Poseidon a fost mereu alături de preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii. Legat de numele său este episodul întrecerii care a avut loc între el şi Athena atunci când a fost să-şi împartă între ei pământul Atticei (vezi şi Athena). Un alt episod îl înfăţişează pe zeul mării lucrând cot la cot cu Apollo, ca să înalţe zidurile Troiei. Faptul că nu a fost răsplătit pentru munca sa (vezi şi Laomedon) a atras mânia lui Poseidon asupra troienilor. Această mânie, şi faptul că Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul zeu să-l urmărească pe erou cu răzbunarea sa, nimicindu-i pe rând corăbiile şi aruncându-l de pe un ţărm pe altul. Cu zeiţele sau cu muritoarele de rând Poseidon a avut numeroşi fii şi fiice, majoritatea înfăţişaţi ca nişte fiinţe monstruoase sau a căror forţă era de temut. Printre aceştia se numărau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus - regele lestrigonilor, Triton etc.

Postvorta, în mitologia romană, divinitate care proteja naşterile. Era una dintre surorile (sau însoţitoarele) nimfei Carmenta.

Potitius, unul dintre slujitorii cultului lui Heracles la Roma (vezi şi Pinarius).

Potiţiu = Potitius.

Pret = Proetus.

Pretide = Proetides.

Priam = Priamus.

Priamides, denumire purtată de Hector, Deiphobus, Helenus etc. dar mai ales de către Paris, ca fii ai regelui Priamus.

Priamidul = Priamides.

Priamus, fiul lui Laomedon şi ultimul rege al Troiei. Copil fiind, când Heracles a cucerit Troia, Priamus, - numit pe atunci Podarces - a fost luat în captivitate de către erou împreună cu fraţii şi surorile sale. La rugăminte Hesionei însă, el a fost cumpărat de către aceasta, dobândindu-şi libertatea şi totodată noul nume de Priamus. Mai târziu Heracles i-a dăruit tronul Troiei, asupra căreia Priamus a domnit mulţi ani. S-a căsătorit mai întâi cu Arisba, apoi cu Hecuba şi a avut numeroşi copii (după o versiune, cincizeci la număr). Printre ei se numărau Hector - cel mai viteaz dintre troieni - apoi Paris, Creusa, Cassandra, Polyxena, Helenus, Deiphobus, Polydorus, Troilus etc. La războiul troian Priamus nu a participat direct, pe câmpul de luptă, fiind prea bătrân. Au luptat însă vitejeşte fiii săi, sub conducerea lui Hector. La moartea acestuia din urmă, bătrânul îndurerat n-a pregetat să se furişeze noaptea din cetate şi, ajungând până în tabăra ahee, în cortul lui Achilles, să-l roage să-i înapoieze trupul neînsufleţit al fiului său. În momentul incendierii cetăţii, Priamus se refugiază împreună cu Hecuba în fundul palatului său, pe treptele protectoare ale unui altar. E smuls însă de acolo de către Pyrrhus, care-l sugrumă. Astfel, după ce asistase cu durere la uciderea pe rând a tuturor fiilor săi, bătrânul rege îşi află şi el o moarte crudă şi nedreaptă iar cadavrul său rămâne neîngropat.

Priap = Priapus.

Priapus, zeul fecundităţii şi al rodirii grădinilor şi a livezilor, păzitorul viilor şi al pomilor fructiferi, era fiul lui Dionysos şi al Aphroditei. Originar din Lampsacus, cultul său a fost introdus de timpuriu în Grecia. El era înfăţişat ca făcând parte din cortegiul lui Dionysos, alături de satiri.

Priscus, denumire purtată de Tarquinius, al cincilea rege al Romei.

Proca = Procas.

Procas, tatăl lui Amulius şi al lui Numitor şi rege în cetatea Alba Longa.

Procle = Procles.

Procles, fiul lui Aristodemus şi al Argiei şi frate geamăn cu Eurystheus. Între cei doi fraţi a existat un permanent conflict pentru tronul Spartei.

Proclidae, denumire purtată de urmaşii lui Procles.

Proclizi = Proclidae.

Procna = Procne.

Procne, fiica lui Pandion, regele cetăţii Athenae şi soţia lui Tereus. Soarta nenorocită pe care Procne a împărtăşit-o cu sora ei constituia subiectul unei triste legende (vezi şi Philomela).

Procrida = Procris.

Procris, fiica lui Erechtheus, regele cetăţii Athenae, şi soţia lui Cephalus. Gelozia ei faţă de acesta din urmă i-a atras moartea.

Procrust = Damastes.

Procrustes = Damastes.

Procust = Damastes.

Proetides, denumire purtată de Iphinassa, Iphinoe şi Lysippe, fiicele lui Proetus, regele Tiryntului. Fiindcă o sfidaseră cu frumuseţea lor, Hera, mânioasă, le-a luat minţile celor trei surori. Pradă rătăcirii care le stăpânea, ele cutreierau în lung şi-n lat munţii şi pădurile. Îndurerat, părintele lor l-a chemat în ajutor pe prezicătorul Melampus, care a reuşit să le purifice. Drept răsplată, regele Proetus le-a dăruit, atât lui Melampus cât şi fratelui său, Bias, câte o treime din regatul său. Cei doi s-au căsătorit cu două dintre fiicele regelui.

Proetus, fiul lui Abas şi rege al Tiryntului. Duşmănia şi rivalitatea pentru tron dintre Proetus şi fratele său geamăn, Acrisius, au rămas celebre. În cele din urmă cei doi şi-au împărţit pământul Argolidei, împărţire în urma căreia lui Proetus i-a revenit Tiryntul. De numele lui Proetus e legat şi un episod din viaţa lui Bellerophon. Pentru a-şi vindeca fiicele de nebunia care le chinuia, Proetus a dăruit două treimi din regatul său (vezi şi Proetides). În afară de cele trei fiice el a mai avut un fiu, pe nume Megapenthes (vezi şi Perseus.

Prometeu = Prometheus.

Prometheus, unul dintre titani, fiul lui Iapetus şi al Clymenei şi frate cu Atlas, cu Epimetheus şi cu Menoetius. A avut la rândul său un fiu, pe nume Deucalion. Prometheus era considerat drept binefăcător al oamenilor, în pofida lui Zeus. Făcându-le acestora partea cea mai bună la împărţirea unei victime destinate lui Zeus, titanul şi-a atras pentru prima dată asupră-şi mânia acestuia din urmă. Drept răzbunare, părintele zeilor le-a luat muritorilor focul. Din nou însă Prometheus a găsit mijlocul de a le veni într-ajutor. El fură focul din ceruri şi-l redă oamenilor. Acum pedeapsa lui Zeus este şi mai aspră. El răspândeşte în lume toate relele şi nenorocirile, trimiţând-o pe pământ pe Pandora, pe care o ia de soţie Epimetheus, pe de o parte, iar pe de altă parte îl înlănţuie pe Prometheus de o stâncă pe muntele Caucasus. Un vultur uriaş, pasăre monstruoasă zămislită de Typhon şi de Echidna, îi devorează zilnic ficatul, care peste noapte se regenerează. În felul acesta titanul e sortit unui chin veşnic. Din întâmplare însă trece pe acolo Heracles, în drum spre Grădina Hesperidelor. El ucide vulturul cu una din săgeţile sale otrăvite şi-l eliberează pe Prometheus, ale cărui chinuri iau, în felul acesta, sfârşit. Într-o altă variantă, Prometheus nu s-ar fi mulţumit să le dea oamenilor focul, ci ar fi creat el însuşi oameni din humă, însufleţindu-i cu ajutorul focului.

Promethides, denumire purtată de Deucalion ca urmaş al titanului Prometheus.

Prometidul = Promethides.

Pronax, fiul lui Talaus şi frate cu Adrastus, regele Argosului. A fost ucis de către vărul său Amphiaraus. Cu ocazia morţii sale au fost organizate nişte jocuri funebre somptuoase, care au stat - se zicea - la originea Jocurilor Nemeiene de mai târziu.

Pronou = Pronous.

Pronous, unul dintre fiii lui Phegeus, regele din Psophis.

Pronuba, în mitologia romană, denumire purtată de Iuno, ca protectoare a căsătoriilor.

Proserpina, la romani, fiica zeiţei Ceres şi soţia zeului Hades, alături de care cârmuia Împărăţia subpământeană. A fost identificată de timpuriu cu Persephone, din mitologia greacă.

Protesilau = Protesilaus.

Protesilaus, fiul lui Iphiclus, regele Thessaliei, şi frate cu Podarces, alături de care a participat la războiul troian. A fost primul dintre greci care a păşit pe ţărmul troian şi a fost ucis de către Hector.

Proteu = Proteus.

Proteus, zeu marin, înzestrat de către Poseidon cu darul profeţiei. Proteus avea, de asemenea, puterea de a se metamorfoza (în foc, în pământ, apă sau diverse animale) ori de câte ori voia să se sustragă întrebărilor puse de muritori. Sălaşul său era insula Pharos. Acolo l-a trimis, de pildă, Idothea, fiica lui Proteus, pe Menelaus să-l consulte pe tatăl ei cu privire la viitorul care-l aştepta. După o altă versiune, Proteus ar fi fost nu un zeu, ci un rege egiptean care avea doi fii, Telegonus şi Polygonus, vestiţi pentru cruzimea şi răutatea lor.

Psamata = Psamathe.

Psamathe 1. Fiica lui Crotopus, regele din Argos, şi mama lui Linus, pe care l-a născut unindu-se în taină cu zeul Apollo. Aflând de existenţa copilului, Crotopus l-a ucis împreună cu Psamathe. 2. Una dintre nereide. Cu Aeacus, regele Aeginei, a avut un fiu, pe nume Phocus. Cum acesta s-a dovedit deosebit de înzestrat la întrecerile sportive, a trezit duşmănia fraţilor săi vitregi - Telamon şi Peleus - care l-au ucis. Drept răzbunare, Psamathe a trimis un lup uriaş care a devorat cirezile lui Peleus. Mai târziu ea s-a căsătorit din nou, de data aceasta cu Proteus, regele Aegyptului.

Psihe = Psyche.

Psyche, tânără vestită pentru frumuseţea ei şi care, datorită acestui fapt, şi-a atras asupră-şi gelozia Aphroditei. Pentru a împlini porunca unui oracol, părinţii lui Psyche au părăsit-o pe un munte înalt, de unde - spunea oracolul - avea să vină să o ia de nevastă un monstru înspăimântător. Într-adevăr, Psyche a fost luată de vând şi dusă într-un palat îndepărtat. Acolo un necunoscut, care n-o întâlnea decât noaptea şi al cărui chip în felul acesta Psyche nu putea să-l vadă - a făcut-o soţia sa şi stăpâna unor bogăţii nemăsurate. Psyche a trăit astfel o vreme, fericită. Condiţia acestei fericiri era însă ca ea săi nu caute să vadă, niciodată, chipul soţului iubit. Împinsă de curiozitate, Psyche a încălcat însă legământul. O dată, noaptea, ea a aprins în taină un opaiţ şi la lumina lui a văzut, în locul unui monstru îngrozitor cum bănuia, un tânăr nespus de frumos care dormea alături de ea. Zeul Eros - căci acesta era frumosul tânăr - mânios pe faptul că Psyche i-a încălcat porunca, a părăsit-o în acel moment, dispărând în văzduh. Cuprinsă de disperare, Psyche a pornit atunci să cutreiere lumea pe urmele lui. După multe căutări zadarnice, ea a poposit în palatul Aphroditei. Acolo zeiţa cea geloasă a pus-o la multe încercări şi trude până în ziua când, făcându-i-se milă de nenorocirea ei, zeul Eros, care o iubea totuşi, a luat-o cu sine pe Psyche în ceruri unde, cu voia lui Zeus, a făcut-o nemuritoare, trăind veşnic alături de ea.

Pudicitia, în mitologia romană, divinitate protectoare şi personificare a Modestiei şi a Castităţii.

Pygmaei, neam de pitici care sălăşluiau partea centrală a Africii.

Pygmalion 1. Sculptor din insula Cyprus, care cu dalta lui măiastră a cioplit o statuie reprezentând o femeie atât de frumoasă, încât s-a îndrăgostit el însuşi de ea. La rugămintea sa, Aphrodite a dat viaţă pietrei. Ea a devenit o femeie în carne şi oase, cu care Pygmalion s-a căsătorit. 2. Rege tiran, şi frate cu Dido. Pentru a pune mâna pe bogăţiile nemăsurate ale cumnatului său, Pygmalion l-a asasinat.

Pylades, fiul lui Strophius şi al Anaxibiei, văr şi prieten nedespărţit cu Orestes. După moartea lui Agamemnon, cei doi copii cu crescut împreună, la curtea lui Strophius, unde Orestes s-a refugiat ca să scape de mânia lui Aegisthus. Mai târziu, Pylades l-a întovărăşit pe Orestes în Taurida şi s-a căsătorit cu sora prietenului său, Electra.

Pyracmon, unul dintre făurarii care lucrau în fierăria zeului Hephaestus.

Pyramus, tânăr babilonean, îndrăgostit de Thisbe. Încălcând voia părinţilor, care se opuneau căsătoriei lor, cei doi tineri comunicau într-ascuns noaptea prin crăpătura unui zid care despărţea casele lor. O dată, ei au hotărât să se întâlnească în afara cetăţii, în apropierea unui mormânt. Ajungând acolo prima, Thisbe a dat cu ochii de o leoaică, care venise să se adape la un izvor apropiat. Îngrozită, fata a luat-o la fugă şi s-a ascuns. În grabă ea şi-a pierdut însă vălul, pe care leoaica, găsindu-l, l-a sfâşiat în bucăţi. La sosirea lui Pyramus, acesta găseşte vălul sfâşiat de fiară şi îşi închipuie că iubita sa a fost ucisă şi, cuprins de disperare, se sinucide, străpungându-se cu sabia. Thisbe iese între timp din ascunzătoare şi se înapoiază la locul hotărât. Îl găseşte însă acolo pe Pyramus mort şi-i împărtăşeşte soarta, folosindu-se de aceeaşi sabie.

Pyrrha, fiica titanului Epimetheus şi a Pandorei. S-a căsătorit cu Deucalion, fiul lui Prometheus. După potopul dezlănţuit de Zeus împotriva omenirii, Pyrrha, singura femeie supravieţuitoare, a creat din nou, împreună cu soţul ei, neamul oamenilor.

Pyrrhus, fiul lui Achilles şi al Deidamiei, numit şi Neoptolemus.

Python, balaur fabulos, zămislit din măruntaiele pământului pe vremea lui Deucalion şi a potopului, şi înzestrat cu darul profeţiei. La porunca Herei, Python a chinuit-o pe Leto, fapt pentru care a fost mai târziu ucis de către Apollo pe muntele Parnassus. În amintirea victoriei sale asupra monstrului, Apollo a instituit Jocurile Pitice.


Line



A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z




23 feb 1999 -