Index Index

Mitologie




A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z


Line


Salacia, veche divinitate romană, protectoare şi personificare a Apelor mării. Era identificată uneori cu Tethys.

Salmoneu = Salmoneus.

Salmoneus, fiul lui Aeolus şi fratele lui Sisyphus. A domnit în Elis, unde a întemeiat cetatea Salmonia. Pretinzând că este egal cu Zeus, Salmoneus a cerut să i se aducă jertfe şi a început să arunce, asemeni stăpânului lumii, torţe aprinse imitând fulgere. Urât de supuşi pentru trufia lui, el şi-a atras asupră-şi şi mânia lui Zeus, care l-a ucis cu trăsnetul său divin. Salmoneus a avut o fiică, pe nume Tyro.

Salmonida = Salmonis.

Salmonis, denumire purtată de Tyro, fiica lui Salmoneus.

Salus, la romani, divinitate protectoare şi personificare a Sănătăţii şi Prosperităţii în general, identificată de timpuriu cu Hygiea, din mitologia greacă.

Sancus, la romani, veche divinitate de origine sabină şi cu atribuţii nedefinite, identificată adesea cu Heracles din mitologia greacă.

Sarpedon 1. Erou lician, fiul lui Zeus şi al Laodamiei. A participat la războiul troian luptând împotriva grecilor şi a căzut ucis de către Patroclus. 2. Fiul lui Zeus şi al Europei şi frate cu Minos şi cu Rhadamanthus. S-a luptat cu Minos pentru tronul Cretei şi, fiind înfrânt, a emigrat pe ţărmurile Asiei Mici, unde a întemeiat, după o tradiţie, cetatea Miletus.

Satiri = Satyri.

Saturniana = Saturnina.

Saturnianul = Saturnius.

Saturnina, denumire purtată de Iuno, în calitate de fiică a lui Saturnus.

Saturnius, denumire purtată de Iupiter, de Neptunus şi de Pluto, ca fii ai lui Saturnus.

Saturnus, veche divinitate de origine italică, care patrona muncile agricole şi roadele pământului. Saturnus a fost identificat de timpuriu cu titanul Cronos, din mitologia greacă.

Satyri, genii câmpeneşti sau ale pădurilor, legate de cultul lui Dionysos. Se mai numeau şi sileni, iar în mitologia romană fauni. Satirii erau reprezentaţi fie cu coarne, copite şi coadă de ţap, în rest având înfăţişare omenească, fie jumătate oameni şi jumătate cai.

Scamandriu = Scamandrius.

Scamandrius, fiul lui Hector şi al Andromachăi, denumit şi Astyanax. După moartea tatălui său a fost ucis de către greci.

Scheneida = Schoeneis.

Scheneu = Schoeneus.

Schiro = Scrion.

Schoeneis, denumire purtată de Atalanta, fiica lui Schoeneus.

Schoeneus, tatăl Atalantei (după o versiune).

Scrion, tâlhar care oprea trecătorii la hotarul dintre Attica şi Megaris şi, forţându-i să-i spele picioarele în apa mării, le făcea vânt din înaltul stâncilor în valuri, unde erau înghiţiţi de o broască ţestoasă uriaşă. A fost ucis de către Theseus în acelaşi mod.


Scylla 1. Fiica lui Nisus, regele Megarei. Când Minos a venit cu război împotriva lui Nisus, Scylla şi-a trădat tatăl (tăindu-i din cap firul de aur care-l făcea de neînvins) de dragul frumosului străin şi în schimbul făgăduielii acestuia că o va lua în căsătorie. Scârbit de trădarea ei, Minos însă a ucis-o. 2. Întruchipare monstruoasă, cu înfăţişare de femeie şi cu partea de jos a corpului formată din mai mulţi câini, zămislită de Phorcys şi de Ceto (după o versiune, după o alta de către Typhon şi Echidna). Înainte de a deveni temutul monstru marin care nimicea corăbiile şi-i înghiţea pe corăbierii care se aventurau în n strâmtoarea Messinei, Scylla fusese o fecioară iubită de Glaucus. Trezind gelozia şi mânia Circei, ea a fost metamorfozată de puternica vrăjitoare într-un monstru marin, care străjuia alături de Charybdis trecătoarea îngustă ce despărţea Italia de Sicilia. Scylla a fost ucisă de Heracles, drept pedeapsă pentru că a furat o parte din boii lui Geryon, când eroul îi mâna spre casă.

Segesta = Aegesta.

Selena = Selene.

Selene, la greci, zeiţa şi personificarea Lunii din mitologia romană, identificată mai târziu cu Artemis. Selene era înfăţişată ca o femeie strălucitor de frumoasă, purtată printre nouri într-un car de argint. Un episod cunoscut legat de numele ei era cel al dragostei sale pentru Endymion.

Semela = Semele.

Semele, fiica lui Cadmus şi a Harmoniei. A fost iubită de către Zeus, cu care a avut un fiu, pe Dionysos. Trezind gelozia Herei, Semele a fost sfătuită în mod perfid de către aceasta să-i ceară lui Zeus să i se înfăţişeze în toată splendoarea sa zeiască. Stăpânul zeilor i-a îndeplinit ruga dar, la vederea lui, Semele a căzut fulgerată şi a murit. Mai târziu ea a fost luată din Infern de către fiul ei şi dusă în Olympus.

Semiramida = Semiramis.

Semiramis, celebră regină a Babylonului şi întemeietoarea mitică a imperiului Assyriei. Semiramis era fiica zeiţei Derceto şi a unui muritor de rând. Abandonată de mama ei de mică, ea a fost găsită şi crescută de păstori până în ziua în care, luată de nişte slujitori împărăteşti, a fost dusă la curte. Acolo, datorită frumuseţii ei fără seamăn şi agerimii minţii, câştigă dragostea regelui Ninus, care o ia în căsătorie. Curând Ninus moare şi Semiramis preia conducerea. Sub cârmuirea ei pricepută, Assyria a cunoscut o înflorire extraordinară. În afară faptului că şi-a extins hotarele mult spre răsăritul lumii, până în India, a fost împodobită de către regină cu numeroase construcţii măreţe, printre care se numărau şi faimoasele "grădini suspendate". Se spunea că după moarte Semiramis ar fi fost metamorfozată într-o pasăre. Ea era identificată adesea cu zeiţa siriană Astarte.

Semo = Sancus.

Semon = Semo.

Serapis, veche divinitate de origine egipteană, al cărui cult a fost introdus de timpuriu în Grecia şi ulterior la Roma. Serapis, confundat adeseori cu Apis, era socotit drept zeul vindecărilor miraculoase.

Servius Tellius, cel de-al şaselea rege al Romei, fiul lui Tarquinius Priscus şi al unei sclave, pe nume Ocrisia. Crescut în palatul lui Tarquinius de către soţia acestuia - regina Tanaquil - Servius Tullius a urmat la tron după moartea lui Tarquinius Priscus, cu a cărui fiică legitimă se căsătorise între timp.

Sfinx = Sphinx.

Sibile = Sibyllae.

Sibyllae, femei înzestrate cu darul profeţiei. În general, erau preotese ale lui Apollo, iar numărul lor de-a lungul timpurilor şi în diverse locuri varia de la patru la zece. Cea mai vestită era sibila din Cumae, în Italia, pe care se credea că ar fi consultat-o şi Aeneas. Ea a trăit nemăsurat de mult şi, pe măsură ce îmbătrânea, devenea tot mai mică la trup. Se spunea că pe vremea lui Tarquinius Superbus i-a oferit acestuia "cărţile sibiline", în care erau adunate toate oracolele, precum şi o sumă de prescripţii religioase, respectate la Roma până târziu, în vremea Republicii. În afara sibilei din Cumae au mai existat sibile la Erythae - în Lydia, la Delphi, în Samos etc.


Sicelus, fiul lui Italus (sau al zeului Poseidon însuşi), era un rege străvechi, considerat drept întemeietorul neamului sicilienilor.

Sichaeus, preot fenician, slujitor al templului lui Heracles şi posesor al unor bogăţii nemăsurate. S-a căsătorit cu prinţesa Elissa şi a fost ucis de către cumnatul său, Pygmalion, care urmărea să-i fure averea.

Sicharbas = Sichaeus.

Siheu = Sichaeus.

Silen = Silenus.

Silenus 1. Fiul lui Pan, era un semizeu din ceata lui Dionysos. Se spunea că l-ar fi crescut şi educat pe acesta din urmă. Silenus avea darul profeţiei şi era considerat drept inventatorul flautului. Era reprezentat ca un bătrân caraghios şi beat, călare pe un măgar. 2. Denumire purtată de satiri la bătrâneţe.

Silvan = Silvanus.

Silvanus, veche divinitate romană, adeseori confundată cu Faunus (şi cu Pan din mitologia greacă). Silvanus era zeul pădurilor şi al câmpurilor, protectorul culturilor de orice fel.

Silvia = Rea Silvia.

Silviu = Silvius.

Silvius, rege în cetatea Alba şi urmaşul lui Ascanius la tron. Era fiul acestuia din urmă (sau, după o altă tradiţie, al lui Aeneas şi al Laviniei). A avut o domnie lungă - de aproape cincizeci de ani.

Sinis, tâlhar faimos din regiunea Corinthului, care ataca trecătorii şi-i ucidea, spânzurându-i de vârfurile brazilor de prin partea locului. A fost ucis de către Theseus.

Sinon, fiul lui Aesimus şi văr cu Odysseus, pe care l-a însoţit în războiul troian. Când, descurajaţi de a fi luptat timp de zece ani în faţa zidurilor Troiei fără să o poată cuceri, grecii au recurs la un şiretlic născocind calul troian ca să pătrundă cu ajutorul lui în cetate, ei l-au lăsat pe Sinon pe ţărm şi s-au prefăcut că pornesc în larg. Acesta a fost găsit de nişte păstori şi dus înaintea regelui Priamus. Pus anume de către greci să-i iscodească şi să-i atragă în cursă pe troieni, Sinon s-a prefăcut a fi un fugar, învrăjbit cu grecii. Folosind cuvinte ticluite, el i-a îndemnat să dărâme zidurile ca să introducă în cetate calul, care - după spusele lui - era o ofrandă adusă de greci zeiţei Athena. Apoi, în timpul nopţii, când troienii dormeau beţi de fericirea victoriei, Sinon a deschis pe ascuns uşa tainică din pântecele calului şi le-a dat drumul soldaţilor greci ascunşi înăuntru. În acelaşi timp, el le-a făcut semne celor de pe mare cu o torţa aprinsă, dând semnalul începerii atacului. Figura lui Sinon a rămas ca prototip al iscoadei prefăcute.

Sinopa = Sinope.

Sinope, fiica lui Asopus, zeul apei cu acelaşi nume. A fost iubită de către Apollo, care i-a făgăduit să-i împlinească orice dorinţă. Sinope i-a cerut să o lase să rămână pururea fecioară şi zeul i-a împlinit vrerea. El a dus-o pe coasta asiatică a Pontului Euxin şi i-a dăruit o cetate, denumită de atunci, după numele ei, Sinope.

Sirene = Sirenes.

Sirenes, nimfe ale mării, înfăţişate cu trup de păsări (sau, după alte versiuni, de peşti) şi chip de femei, care locuiau într-una din insulele Mării Mediterane. Ele aveau - se spunea - un glas atât de melodios, încât vrăjeau cu cântecele lor pe toţi corăbierii care se abăteau prin apropierea insulei lor şi-i făceau să-şi zdrobească navele de stânci. Când argonauţii au trecut prin dreptul sirenelor, ei erau cât pe ce să le cadă victime de n-ar fi fost Orpheus, care - cu cântecele sale minunate, întrecându-le în măiestrie - i-a determinat să nu-şi plece urechea la chemărilor lor. Mai târziu, când s-a abătut prin partea locului, Odysseus, îndemnat de Circe, le-a poruncit corăbierilor săi să-şi astupe urechile cu ceară şi să vâslească din toate puterile prin locurile acelea. El singur a stat să asculte cântecele sirenelor, dar nu le-a putut urma chemarea, fiind legat de catarg, aşa cum le ceruse mai înainte tovarăşilor săi. Şi, fiindcă sirenelor le era sortit să trăiască numai până în ziua în care un muritor avea să treacă teafăr dincolo de ele, se spunea că - Odysseus scăpând - acestea au fost metamorfozate în stânci.

Sirinx = Syrinx.

Sisif = Sisyphus.

Sisyphus, fiul lui Aeolus, întemeietor şi rege al cetăţii Corinthus. Cu Merope, fiica lui Atlas, a avut mai mulţi copii: pe Glaucus, Halmus şi Thersander. (După o versiune, ar fi fost şi tatăl lui Odysseus.) Pentru vina de a fi dat în vileag răpirea Aeginei de către Zeus, Sisyphus şi-a atras asupră-şi mânia acestuia din urmă şi a fost supus în Infern la o caznă perpetuă: el a fost sortit să urce un deal împingând veşnic o stâncă uriaşă, care o dată ajunsă în vârf, se rostogolea din nou la vale şi cazna era reluată de la început.

Sminteu = Smintheus.

Smintheus, denumire sub care frigienii îl desemnau pe Apollo, Ea se datora, probabil, faptului că o dată zeul a stârpit o mulţime de şoareci care invadaseră pământul Phrygiei.

Smirna = Smyrna.

Smyrna 1. Una dintre amazoane, întemeietoarea cetăţii cu acelaşi nume. 2. Mama lui Adonis, cunoscută şi sub numele de Myrrha.

Sol, la romani, veche divinitate de origine sabină, identificată cu Helios din mitologia greacă.

Somnus, în mitologia romană, zeul somnului. Era fiul Nopţii şi frate cu Moartea.

Soran = Soranus.

Soranus, zeu obscur din mitologia romană, identificat uneori cu Apollo. I se aduceau jertfe pe muntele Socrate.

Spes = Elpis.

Sphinga = Sphinx.

Sphinx, fiinţă monstruoasă, zămislită din unirea Echidnei cu Typhon (sau, după o altă versiune, cu Orthros), şi trimisă de Hera să-i pedepsească pe tebani, al căror rege, Laius, îşi atrăsese asupră-şi mânia zeiţei. Sfinxul avea chip de femeie, aripi de pasăre, trup de câine, coadă de şarpe şi gheare de leu. Obişnuia să le pună tebanilor câte o întrebare şi, cum nu puteau răspunde, îi ucidea. Fiindcă devenise spaima ţinutului, regele Creon a făgăduit coroana şi mâna surorii sale, Iocasta, aceluia care avea să scape ţara de urgia sfinxului. Când s-a înfăţişat Oedipus, Sfinxul l-a pus să dezlege următoarea enigmă: "Cine merge dimineaţa în patru picioare, la amiază în două şi seara în trei?" Oedipus a izbutit să dea răspunsul cuvenit: el a ghicit că era vorba de om, care în copilărie, adică în zorii vieţii, merge de-a buşilea, slujindu-se de mâini şi de picioare, la amiază, adică în floarea vârstei, merge în două picioare, iar seara, adică la bătrâneţe, se sprijină şi într-un baston. De îndată ce a auzit răspunsul lui Oedipus, Sfinxul s-a sinucis, aruncându-se din înaltul unei stânci.

Stator, denumire purtată de Iupiter în mitologia romană pentru faptul că pe vremea lui Romulus a stăvilit un atac al romanilor împotriva sabinilor.

Stenebeea = Stheneboea.

Stenel = Sthenelus.

Steno = Stheno.

Stentor, erou grec care a participat la războiul troian. Când striga, Stentor acoperea cu vocea sa glasurile a cincizeci de oameni.

Steropa = Sterope.

Sterope 1. Fiul lui Perseus şi al Andromedei, căsătorit cu Nicippe, fiica lui Pelops, cu care a avut mai mulţi copii: printre aceştia se număra şi Eurystheus. 2. Fiul lui Capaneus şi unul dintre epigoni. A participat deopotrivă şi la războiul troian. 3. Fiul lui Actor. L-a întovărăşit pe Heracles în expediţia împotriva amazoanelor. 4. Fiul lui Androgeos şi nepotul lui Minos. l-a însoţit pe Heracles când eroul a pornit să caute cingătoarea Hippolitei. 5. Rege al ligurilor şi tatăl lui Cyenus.

Stheno, denumire purtată de către una dintre gorgone.

Sthenoboea, soţia lui Proteus, regele Tiryntului, denumită şi Antea (vezi şi Bellerophon.

Stimfalide = Stymphalides.

Stix = Styx.

Strofiu = Strophius.

Strophius 1. Rege al Phocidei, era fiul lui Crisus şi al Antipathiei. S-a căsătorit cu Anaxibia, sora lui Agamemnon, cu care a avut doi copii: pe Astydamia şi pe Pylades. Când Orestes a fost silit să fugă din casa părintească ca să scape de urgia lui Aegisthus, el a găsit adăpost la regele Strophius, care l-a găzduit şi l-a crescut alături de Pylades, ca pe propriul său fiu. 2. Fiul lui Pylades şi al Electrei, denumit astfel în amintirea bunicului său.

Stymphalides, păsări monstruoase care se hrăneau cu carne de om. Populau împrejurimile lacului Stymphalis din Arcadia şi erau spaima ţinutului. Au fost ucise de către Heracles.

Styx, unul dintre fluviile Infernului, cu ape tulburi şi noroioase, despre care se spunea că făcea înconjurul pământului (după o versiune de şapte, după alta de nouă ori). Pe Styx îl luau drept martor olimpienii atunci când se legau cu jurământ faţă de muritorii de rând. Încălcarea unui astfel de jurământ era aspru pedepsită. Se spunea că nimfa acestui râu, care era la rândul ei fiica lui Oceanus şi a lui Tethys şi purta acelaşi nume - Styx -, i-ar fi dat odinioară ajutor lui Zeus în lupta lui împotriva titanilor, fapt pentru care părintele zeilor o înconjura cu multă cinste şi recunoştinţă.

Summanus, veche divinitate romană, de origine sabină. Summanus era considerat drept zeul trăsnetelor nocturne, al întunecimilor nopţii, şi cultul său se suprapunea în parte cu cel al lui Zeus, fără a avea însă aceeaşi importanţă şi amploare.

Superbus = Tarquinius Superbus.

Sychaeus = Sichaeus.

Syrinx, nimfă din Arcadia, iubită de Pan. Ca să scape de urmărirea zeului, Syrinx s-a aruncat în apele râului Ladon şi, la rugămintea ei, a fost metamorfozată de zei într-o trestie. Se spunea că în amintirea ei Pan ar fi inventat instrumentul muzical cu acelaşi nume, făcut din trestie (naiul).


Line



A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V X Z




23 feb 1999 -